Sunt înconjurat de foarte multe persoane optimiste. Persoane care cred că dacă gândesc pozitiv, și dacă văd viața în roz, totul va merge ca pe roate. Ei bine, sunt total contra aceste teorii. Și asta nu pentru că sunt taur și-mi place să mă împung cu toți cei din jur, ci pentru că am capacitatea de a observa realitatea în care trăiesc. Și poate și pentru că sunt adept al teoriei conspirației. Nu cred că în lumea asta există multe lucruri făcute doar din dorința de a face bine. Sunt, dar nu multe. Majoritatea lucrurilor sunt făcute pentru bani sau pentru anumite interese. Dacă până și preoții cer milioane de lei pentru slujbe, în condițiile în care mulți dintre ei folosesc până și banii din cutia milei, și în condițiile în care mulți dintre ei întorc banii cu lopata, atunci ce pretenții să mai avem de la oameni ca noi; de la oamenii care nu au depus niciun jurământ, în fața nimănui? De la medici, spre exemplu, care nu vor să opereze anumiți pacienți de frica statisticii. Că va scrie acolo, într-un registru, că sub cuțitul lui a murit un om. Preferă să nu-i mai dea nicio șansă, în loc să mai adauge 2-3 procente la șansa de a scăpa teafăr. Atunci, revin la întrebare, ce pretenții să mai avem de la oamenii de rând?
O tot aud pe aia cu „dacă ești optimist, totul va merge bine”. Nu înțeleg ce legătură are optimismul cu faptul că salariul nu ți-a mai venit de patru luni, chiar dacă tu, ca profesor, ai mers zilnic la școală și ți-ai făcut treaba? Ce legătură are optimismul cu faptul că tu, ca șofer care conduce regulamentar, ai omorât un copil care trecea strada neasigurându-se? Dar cu faptul că n-ai mai avut baterie la telefon atunci când trebuia să dai un telefon important, să spui că nu poți ajunge la timp? Și exemplele pot continua. Optimismul te ajută în interior, acolo unde-ți spui tu, ție, că totul va merge bine. În exterior, adică atunci când te lovești cu capul de realitate, nu știu cât te poate ajuta.
La fel și cu frumosul. Cu ideile alea că lumea e minunată, că toți vrem să facem bine, că trăim într-o societate care își pune propriile interese după interesele populației, că porcii zboară, că banii nu contează, și așa mai departe. Urăsc atunci când aud asta. Pentru că NU ESTE AȘA. Nu este deloc așa. Oamenilor, voi chiar nu vă uitați în jurul vostru? Chiar nu vedeți cum arată societatea în care trăim? Și mă refer în general, la toată lumea, nu doar la România. Hello, trezirea, voi nu vedeți câți oameni nevinovați mor? Unde e dreptatea și frumosul în asta? Voi nu vedeți cine ne conduce? Cine are buzunarele pline de bani? Unde e frumosul în asta? Sau vouă așa vă place, și nu realizez eu? Cum puteți să vă treziți cu ideea de frumos când știți că în ziua respectivă trebuie să mergeți la muncă? Și asta nu ar fi o problemă, ci faptul că salariul pentru care munciți de-abia vă permite să trăiți de pe o zi pe alta? Refuz să cred că nu observați cum stă treaba. Cred că vreți, mai degrabă, să simțiți sentimentul de bunătate în voi, să simțiți că sunteți înconjurați doar de bine chiar dacă nu prea este așa. ”Ei, și ce dacă și-a bătut joc de mine vecinul de la trei? Așa e lumea, are și el drepturi, nu? Să-și mai bată o dată, așa sunt eu, plină de bunătate.”
Oare cum e să reușești mereu să ai sentimentul ăsta în tine? Cum e să îți zici în fiecare moment al vieții că totul o să fie mai bine, când vezi că străzi nu avem, bani nici atât, hoții umplu mijloacele de transport în comun sau că viitorul nu arată deloc bine? Nici eu nu sunt un negativist, nu spun că totul o să fie mai rău, dar parcă nici nu dă fericirea afară din mine. Nu cred nici în Premiul Nobel pentru pace luat de Obama. E luat pentru că a reușit să fie, cum am mai spus, „un negru la Casa Albă”. Nimic mai mult. Că vezi-Doamne, a făcut el pace. N-a făcut nimic. A convins milioane de oameni să-l voteze că o să fie mai bine. Și ăia au pus botul. Și d-aia a luat el Premiul Nobel. Chiar dacă ei încă se bat pentru petrol. Chiar dacă-și trimit sclavii armatele peste tot prin lume. Din nou, oameni nevinovați care mor. Din cauza acestui pacifist Barack Obama. Nu spun că acum trebuie să gândim negativ. De multe ori, chiar și eu am nevoie să-mi spun că „o să fie mai bine”. Dar asta nu înseamnă că visez cu ochii deschiși. Fără muncă, prieteni (care să te ajute când ai nevoie) și decizii luate atunci când trebuie, poți să fii cât de optimist vrei, nu te va ajuta foarte mult.
Articole asemănătoare
21 comentarii to “Nu cred în frumos. Și nici în optimism.”
Postează un comentariu
La prima vedere
Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, cel mai vechi moderator de pe FTW.ro și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.
Posturi recente
- RIUF 2010
- De ce Adevărul nu mai tratează politica?
- Prahoveanul anului
- Despre bacalaureatul de anul acesta
- Unguri vs. români, sau ei vs. noi
- “Nu am timp” nu există
- Am apărut în Adevărul de Seară
- Calendarul cu bloggeri 2010
- Important e să câștigi, nu să participi
- Prin ce-am trecut în 2009
Linkuri
- A.Faith
- Alexandru Negrea
- Blogul YFU
- Bobby Voicu
- Dheo
- Dojo
- FTW
- Gânduri Călătoare
- Raluxa
- StefaMedia
- Wordpress România
Comentarii recente
- uberVU - social comments on RIUF 2010
- A.Faith on RIUF 2010
- A.Faith on De ce Adevărul nu mai tratează politica?
- Sadak on De ce Adevărul nu mai tratează politica?
- Sadak on RIUF 2010
- A.Faith on De ce Adevărul nu mai tratează politica?
- A.Faith on RIUF 2010
- Bijuterii fantezie on Prahoveanul anului
Categorii
- Altele (103)
- Danemarca 08/09 (34)
- Editoriale (27)
- Evenimente (13)
- Sport (23)
Jordaş spune:
Subscriu la teoria ta. Şi eu am o nişte visători prin jurul meu şi mor când îi aud…
B spune:
Dar nici cu viziunea ta emo-pesimista nu-s de acord.
Doro spune:
Optimism, pesimism, realism etc. toate astea sunt doar nişte etichete. Părerea mea contează mai mult sau mai puţin aici.
Însă în genere dacă eşti optimism, nu neapărat merge totul mai bine, ci te simţi tu mai bine. Nu e foarte plăcut să stai în balta eşecurilor trecute şi viitoare…
Alexa spune:
Si nici nu e greu sa imi dau seama la cine te-ai gandit atunci cand ai scris… Ei bine, daca am dreptate, atunci iti multumesc (pentru timpul acordat). Totusi, te inseli in unele privinte. Poate daca unele persoane au o stare pozitiva in prezenta altor persoane, nu inseamna ca mereu sunt asa. Daca prezenta altora ii face fericiti, le inspira incredere si ii ajuta sa gandeasca frumos, asta nu inseamna ca acei oameni nu sunt constienti de rautatea si de nedreptatile din jur. Iar daca spera… nu vad nimic condamnabil in asta. Doar daca ne schimbam incet-incet pe noi insine putem avea speranta de a schimba si ceva in jur. Poate nu se schimba nimic cu ’speranta’ asta, da’ lasa ca nici cu pesimismul si cu scepticismul exagerate nu schimbi prea multe.
Asa cum spune si Doro , o doza micuta de optimism schimba, in general, starea. Si nu cumva asta se vrea? Nu cumva fiecare om trebuie sa fie, in primul rand, important pentru el?
Anca spune:
care ar fi solutia ta?sa-i punem la zid pe toti “visatorii”,sa le spalam creierele si sa le implementam teoria negativista,pardon, realista?te inseli cand acuzi aceste persoane ca nu vad si nu realizeaza ce se intampla in jurul lor.vad si constientizeaza tot,te asigur.au insa o calitate extraordinara care tie iti lipseste cu desavarsire-capacitatea de a vedea frumosul din jur.daca visez cu ochii deschisi sau gandesc pozitiv nu inseamna ca refuz realitatea sau existenta nedreptatii si raului din lume.inseamna doar ca inteleg ca eu,ca individ nu pot face nimic pentru a schimba asta,ca nu am alta arma decat zambetul si scutul meu e gandirea pozitiva.
Sadak spune:
@Anca
Wow, așa e. Cum de nu mi-am dat seama? Calea spre mai bine sunt, cu siguranță, zâmbetul și gândirea pozitivă. Ce ți se pare ție așa de frumos în jur? Dă-mi un exemplu din trista ta existență (ca oricare cetățean, nu o lua personal) și convinge-mă că ție ți-a adus ceva bun și frumos gândirea pozitivă. Atât, repet, gândirea pozitivă. Exclusiv ea, fără alți factori. Nu de alta, dar mie, un om fără calitatea asta, cum spui tu, nu mi-a adus nimic bun frumosul :)
Și încă ceva. Eu nu am combătut ideea de optimism, de gândire pozitivă și nici nu am vorbit de spălatul creierelor. Eu am spus doar că mulți se comportă de parcă lumea e roz.
B spune:
@ Sadak
Pentru ca lumea e roz pentru cine vrea sa fie asa. Daca tu te complaci in griul comunist nu inseamna ca intreaga planeta trebuie sa stea acum sa-si planga sambetele ca traim intr-o lume rea.
Zambetul si increderea ca va fi mai bine fac lucrurile sa mearga inainte.
Vrei exemple in care astea m-au ajutat? Zilnic. Tot timpul gasesc un motiv care sa ma faca sa imi doresc sa vina o noua zi. Zambind acorzi incredere, zambind mergi inainte.
Si nu inteleg ce-i cu lama asta pe blogul tau. Daca arunc un ochi la avatarul tau, si tu zambesti. La petrecerea FTW ai zambit si ai ras tot timpul. Articolul asta contrasteaza abisal cu tipul de om pe care il reprezenti 99% din timp.
Pun pariu ca nici tu nu crezi 100% ceea ce ai scris. Am inteles ca ai vrut sa te iei de oamenii care traiesc pe alta planeta in permanenta si care is rupti de realitate, dar ti-a iesit altceva. Gen. :D
Anca spune:
Gandirea pozitiva,mie personal,imi aduce in majoritatea cazurilor lucruri bune si frumoase,in restul cazurilor,reuseste doar sa ma scoata din starea negativa-care niciodata nu mi-a adus ceva bun(poate doar un text lacrimogen,de care apoi mi-e rusine ca a iesit din mana/capul meu).
Ca tot vroiai un exemplu:anul trecut,prima mea nota la geografie,un unu de toata frumusetea.desi toata clasa copia,asta e,am avut ghinion(poate pt ca eram plina de energie negativa in ziua aia,asta o spun sa te sacai pe tine).bineinteles ca in momentul in care m-am vazut cu unu in catalog nu puteam sa ma gandesc la ceva frumos.tot ce puteam sa fac era sa ma revolt,sa sar de fund in sus si sa spun “nu-i corect!”.ei bine,n-am facut asa.am gandit pozitiv si am sperat pana in ultima zi a semestrului ca situatia o sa se schimbe.nu cred ca mi-am invatat in sem ala,mai mult sau mai putin decat as fi invat in mod normal la geogra.dar la sfarsit profa mi-a pus un 0 langa 1 si mi-a iesit media 10.asta e doar un miiic exemplu din multe altele pe care as putea sa ti le dau din trista mea existenta,nu stiu daca e cel mai bun,dar e primul care mi-a venit in minte.
Si inca ceva.Eu nu combat ideea de negativism si de urat din jur.Doar ca am innebuni sa traim numai asa.Cat despre spalatul creierelor,am fost ironica-pentru ca de obicei se vrea asta prin promovarea ideii de fericire adusa de gand. pozitiva.Lumea nu e roz,are mii si mii de culori si am fi prea prosti sa ne limitam la alb si negru.
Sadak spune:
@ B
Da, am vrut să mă iau de anumite persoane, iar Alexandra s-a simțit imediat, chiar dacă nu era vorba doar de ea. Chiar de oamenii respectivi am vrut să mă leg, visătorii, cei care într-adevăr nu realizează cum e lumea asta. Acum, normal că m-am referit și la Anca și Alexandra, că uneori și ele trăiesc pe Lună. Asta nu înseamnă că sunt în totalitate contra idee respective. După cum bine ai observat, în 99% din timpul petrecut alături de tine (și așa este în general) sunt o persoană fericită. Dar până la anumite limite.
B spune:
@ Sadak
Asa mai vii de-acasa.
Cristina spune:
fara suparare, dar… nu ai niciun drept sa critici persoanele de genul asta. adica e problema lor daca vor sa se amageasca singuri sau nu… cu ce te afecteaza pe tine? faptul ca stiu sa vada partea plina a paharului e o mare calitate si foarte necesara in zilele noastre… ce s-ar intampla daca toti am incepe sa ne plangem de mila?…iti spun eu: ABSOLUT NIMIC. te-ai gandit ca poate persoanele acestea optimiste vor face ceva ca sa schimbe defectele din lumea ta gri?… data viitoare te-as ruga sa privesti problemele din mai multe perspective.
Anca spune:
Citind in mod repetat atat postul cat si comentariile,imi e din ce in ce mai clar ca ceea ce ai scris nu te reprezinta.Nu te cred ca nu crezi in frumos si in optimism.Poate ca vrei asta,dar “actions speak louder than words”.
Alexa spune:
de fapt, te cam contrazici. Titlul este destul de categoric- ‘Nu cred in frumos si nici in optimism’. Dar vad ca pe parcurs ai inceput oarecum sa ‘cedezi’. (Bineinteles ca vei nega asta!). Si nu e vorba ca m-am simtit imediat. Ca era vorba (si) despre mine aici…ei bine, asa am stiut-o inca de cand am vazut la status titlul articolului..
Lorena spune:
Mai zicea cineva pe aici ca optimismul, pesimismul si negativismul sunt doar niste etichete.. Oamenii din jurul meu ma vad ca pe o persoana optimista, pentru simplul fapt ca vreau ceva de la viata… Eu m-as considera ambitioasa, pentru ca asa sunt. Nu visez cu ochii deschisi, cu atat mai putin nu traiesc intr-o lume a mea, fara sa imi dau seama ce e in jurul meu. Stiu prea bine care este realitatea si prefer sa o ignor, pentru ca stiu ca oricat m-as revolta si oricat de pesimista as fi nu as schimba nimic. Sa ii fie de bine lui Obama daca a luat premiul nobel pentru pace, sa ii fie de bine vecinului care nu stiu ce a facut, cu siguranta lucrurile rele nu raman niciodata nepedepsite si probabil doar cei prea optimisti sau prea pesimisti cred ca orice ar face, nimeni nu o sa ii traga la raspundere.
Nu conteaza asa de mult lumea din jurul tau, nu conteaza cand unii te baga in aceeasi oala cu altii care nu au nici cea mai mica legatura cu tine, atata timp cat stii care ti-e personalitatea si unde vrei sa ajungi. Am intalnit destule persoane care aruncau cu namol, si le-am facut sa vada realitatea si sa gandeasca inainte sa zica ceva.
Nu cred ca gresesc cu ceva cand gandesc pozitiv cand vine vorba de ziua de maine, cand nu am de ce sa gandesc negativ. Ar fi mai ok sa zic “aoleu, maine cand ma urc in autobuz cade o bomba si ma baga in spital si o sa doara” ? nu cred.. e un lucru deja obisnuit sa nu stii niciodata ce te asteapta maine, insa de cele mai multe ori esti pregatit sa vezi orice, stiind care e lumea in care traiesti.
Niciodata nu o sa mearga totul ca la carte doar daca gandesti pozitiv, pentru ca trebuie sa pui mai mult de la tine, nu doar sa astepti sa pice din cer.
Sadak spune:
@ Lorena
Ai concluzionat perfect, mai ales că ultima frază este ceea ce mulți nu au înțeles din articolul meu. Ei au înțeles că m-am legat de ei, de modul lor de viață, nu au stat să se gândească la ce am vrut, într-adevăr, să zic.
Frunza-n Vant spune:
Nu sunt de acord 100 % cu post-ul acesta ci doar 90%. Ai spus concret lucrurile fara nici o perdea sau retinere ! Fericirea si optimismul sunt pentru cei slabi … Apropo mi se pare o prostie sa ceri sfaturi prietenilor pentru ca daca vrei sa iasa ceva perfect trebuie sa fie facut de tine de la inceput pana la sfarsit … Marea majoritate ma va critica cei destepti ma vor aproba :)
Gratz !
Alexa spune:
“Fericirea si optimismul sunt pentru cei slabi”. Eu as putea spune ca e exact invers. Poate ca cei optimisti, constienti fiind de anumite adevaruri, sunt atat de puternici incat sa nu se lase coplesiti de ele. Asta consider a fi putere. Puterea de a zambi, chiar si atunci cand e greu, puterea de a spera, chiar daca sunt zile in care simti ca pica cerul pe tine.
Si de multe ori optimismul nu implica fericirea si ‘lumea roz’. Aici s-a gresit.
Garo spune:
Cred ca Alexa are dreptate.Se spune ca ar exista chiar un flux de energie sau ceva de genu in corpul nostru pe care il controlam cu ajutorul emotiilor sau mai degraba e controlat de emotii .N-ai observat si tu ca atunci cand esti fericit parca merg toate mai bine?
Gabriel Ionut spune:
Sincer sunt de acord cu tine , nu cred in optimism.Ne mintim singuri.
DubluVe spune:
@ Gabriel: Aşa şi eu, ca şi tine, nu cred în pesimism. E doar un “optimisim mai diminuat”, de dragul conversaţiei. Ne minţim singuri spunând chestii de genul “nu cred în…”
@Sadak & restul: era distractiv să ne urmăreşti pe noi doi :D el vedea doar realitatea, eu vedeam ce trebuia să fie realitatea. Normal că veţi zice toţi că el e mai câştigat…Dar realitatea-i tristă, iar speranţa că într-o zi va fi mult mai bine poate nu-mi pune o pâine pe masă, dar aş vrea să ştiu ce-ar fi dacă toată conducerea României ar gândi la fel…
Şi să nu-mi zici tu mie mă că n-ai fost tu optimist la mărcar 20 din meciurile lu’ Milan. Că nu cred :D
Da, şi eu mă trezesc dimineaţa cu ceea ce majoritatea numiţi “pesimism”, în parte pentru că mă întristează imaginea din oglindă: păr ciufulit, o pijama largă, ochi asiatici de la somn şi, în cazurile în care adorm târziu, saliva din colţul gurii. Dar după ce înfig o perie de păr, mă spăl pe faţă şi schimb pijamaua pe veşnicul meu “tricou+cămaşă”, pot să mă declar fericit şi băgat în priză cu optimisim. Chiar şi în zilele când trebuie să aştept maxi-taxiul în ploaie.
Dar-ar dracii, că iar am scris mult…dar e un subiect sensibil :)) (există 4 subiecte sensibile pe care Sadak le poate aborda, scoţându-mă pe mine din sărite :)) : relaţia asta opti-pesi, Mircea Badea, România şi gagici. Nu, nu sunt gay.)
zero spune:
Dupa cum ai spus “mulți se comportă de parcă lumea e roz”, sa ne miram..?!
Poate ca e mai bine sa fii ca acele persoane, care nu neaparat sunt optimiste, dar sunt nepasatoare, calme, nu se streseaza in comparatie cu altii. Dar din nefericire nu-i prinde pe toti. (sper ca ce am zis aduce ca idee cu tema ta..)