Ca să fii cool, trebuie să fii viu « Sadak

Iau și eu parte de astăzi la campania lansată de Brightie, „Ca să fii cool, trebuie să fii viu”, cu un articol în care vă voi povesti de o cunoștință de-a mea, de la țară. Tipul, de loc dintr-un sătuc mic din Ardeal, pasionat din tinerețe de mecanică, ar fi la prima vedere un copil cuminte. Mic de înălțime, negru ca tăciunele și foarte, foarte serios atunci când este vorba de mașini. Repară tot ce e nevoie în sat, conduce mult (a început asta pe la 15 ani, cu tractorul tatălui său), și verile trecute se dădea mândru prin sat cu o motocicletă cumpărată cu doi lei, și reparată de el. Repet, omul este un geniu în ale mecanicii, la 14 ani era mecanicul satului. Dacă s-ar fi ținut de carte și și-ar fi dorit să ajungă undeva mai sus, sunt sigur că ar fi putut s-o facă. Dar despre asta, altă dată. Povestea a început acum patru ani, pe vremea când el de-abia împlinise 17 primăveri (sau veri, sau altceva, habar nu am în ce anotimp este născut).

A plecat cu tractorul tatălui său după fân, sau ceva de genu’ ăsta. Satul, tranzitat pe șoseaua principală de un drum național (pentru camioane), este unul foarte liniștit. Asta în afară de momentele când tirurile trec prin el și răsună ca niște tancuri într-un câmp deschis. A plecat pe drumul principal și a reușit cu tractorul să încalece un motociclist. Tipul respectiv a scăpat cu viață, iar familiile celor doi s-au înțeles la o sumă de bani ca despăgubire, pentru că dacă poliția ar fi aflat, era vorba de dosar penal și închisoare pentru conducere fără permis.

Cea de-a doua problemă a făcut-o cu Dacia tatălui său, după ce și-a luat permisul. A plecat spre Făgăraș, alături de niște prieteni, să se distreze. Noaptea, venind de la discotecă, i-a alunecat piciorul un pic mai mult decât ar fi trebuit pe accelerație. S-au oprit, din păcate, într-un copac. Toți trei au scăpat, el a fost însă cel mai grav rănit. Și-a rupt un picior, o mână și a avut nevoie de o operație la genunchi. Dar, cu ajutorul celui de sus, s-a făcut bine. Avea la 18 ani deja două accidente de mașină. Și nu s-a oprit acolo. Opelul de-abia adus din Germania pe banii făcuți de el și ai lui a sfârșit și el praf și pulbere, lovindu-se de o căruța ce staționa (neregulamentar) pe marginea drumului. Cu vedeta noastră la volan, care, surprinzător sau nu, scapă iar nevătămat. Ok, vătămat, dar cu viață. Omul e foarte popular în sat pentru faptul că a driblat moartea de atâtea ori. Se vorbește mult pe seama lui, iar el se pare că nu învață nimic din ele, zburând în continuare cu noua motocicleta pe ulițele satului. Repară în continuare mașini și este tratat ca și mecanicul satului, puștiul minune care poate rezolva orice problemă, contrar aparențelor date de vârsta lui. Și nu doar de vârstă, ci și de deciziile pe care le ia, în special când este la volan.

Cum era de așteptat, povestea trebuie să se termine cu o tragedie, nu? Ei bine, exemplul meu nu este chiar așa. Chiar dacă Adrian, pe numele său, a mai căzut o dată și cu motorul, spărgându-și capul, a scăpat din nou fără complicații. Babele ar spune că „i-a dat Dumnezeu zile”. Alții ar spune că are noroc, iar unii că norocul i se va termina la un moment dat. Lucru care este adevărat. Așa celebru cum este Adrian în sat, zilele lui vor lua sfârșit la un moment dat. Norocul ăsta de care vorbesc atât de mulți se va opri, probabil, sub roțile unui tir sau într-un alt copac. Deja s-a aflat la câțiva metri de moarte de trei ori. Oare a patra oara finalul o să fie la fel de fericit?

Chiar dacă n-am primit-o de la nimeni, dau și eu leapșa mai departe spre A.Faith, care are un look nou, și către Uce, și vă anunț că o să mai urmeze un articol pe aceeași temă, numai că un pic mai diferit.

Articole asemănătoare



12 comentarii to “Ca să fii cool, trebuie să fii viu”

  • Si eu am driblat moartea de doua ori :))
    A 3-a oara mi-e fatal :D

  • am citit foarte curios articolul, pt ca ma asteptam ca la final sa aduci in discutie vreo tragedie sau ceva similar. o sa ma gandesc la ceva pe tema asta. deocamdata nu am nicio idee dar mai vedem pe parcurs. sa scriu despre atentia pe care tre s-o ai pe strada sa nu te calce vreun destept sau sa scriu despre cum era sa-mi rup gatul cu bicicleta acum vreo 6-7 ani?

  • @ A.Faith
    Accepți leapșa doar daca vrei, nu e obligatorie, și cum nici eu nu am luat-o de niciunde, așa nici tu nu trebuie să o continui. Cred că tu ești singurul în măsură să decizi despre ce vrei să vorbești :)

  • bluarto ti-a luat-o inainte :)

  • @ brightie
    Ei, atunci, merge către altcineva :D

  • noah, acu’ ca avui vreme sa citesc – excelent articolul!
    multam fain si era sa zic bafta multa lui adrian, rectificare: minte multa lui adrian!

  • [...] Sadak [...]

  • [...] Sadak [...]

  • Circul destul de mult cu masina (in 6 luni am facut 20.000 KM) si am ajuns la concluzia ca daca circul cu viteza, la care sa pot evita orice pericol, si cand spun orice, vorbes in general la teribilistii care fac depasirii in curba pe linie dubla continua, e mult mai ok.
    Am fost de 2 ori la un pas de a afla daca exista iad, din cauza unor tir-uri, si de atunci, am mult mai multa grija la cei din jurul meu… nu sti de unde sare pisica.

  • :| mie imi pare rau de copiii astia aproape-geniali, practici, care ar putea face ceva in viata, chiar si cu mecanica asta. sa te pricepi la paispe ani la o gramada de chitibuse d’alea… ar fi insemnat mult. daca copilul s-ar fi tinut de carte. si s-ar fi dus la o facultate. in germania. sau undeva.

  • Sincer, genial ne-genial sa faca ce vrea pe camp, dar pe sosea sa se gandeasca ca treb sa respecte, daca nu viata lui, viata altora.

  • [...] și eu la leapșa pornită de cea mai luminoasă parte a blogosferei, Brightie, și am scris aici o poveste ce poate avea urmări grave până la urmă. După cum v-am spus și în articolul [...]

Postează un comentariu