Sistemele de învățământ din România și Danemarca « Sadak

Atenție, articol foarte lung într-o perioadă de secetă :) Dar îl plănuiesc de mult timp. Modific la el prin drafturi de prin februarie, mai mereu adăugând câte ceva, tocmai pentru că sunt multe de spus și nu vrea să scap nimic. Voi vorbi cele două sisteme de învățământ și voi puncta plusurile și minusurile fiecăruia.

Sistemul de învățământ din Danemarca este opusul celui din România. Fiind extrem de liber, permițând elevilor foarte multe lucruri care în România ar stârni furia profesorilor, aduce elevul la nivelul tutorilor. Într-un cuvânt, există egalitate. Profesorul nu este superior decât prin studii și vârstă, nu și prin comportament. Profesorii se strigă pe numele mic. Știu, sună ciudat și incredibil, nici mie nu mi-a venit să cred. Dar când am făcut-o prima dată mi-a dat un sentiment plăcut. M-a făcut să cred că sunt într-adevăr egal cu profesorii la nivel social. Și asta mă face să îi respect pe toți, chiar dacă nu mă duceam la toate orele cu cea mai mare plăcere.

Orarul este foarte simplu. Maxim 4 module în fiecare zi, cel puțin în școala mea. Spun asta pentru că fiecare școală își face propriul program, unele folosind module (o oră și 35 de minute, în care intră și 5 minute de pauză), altele folosind 50 de minute ca și în România. Indiferent care dintre ele se folosește, nu exista zi cu mai mult de 4 materii. Asta înseamnă automat mai puține teme pentru acasă, și mai puține ore săptămânal. În cazul meu, 15 ore în majoritatea săptămânilor, pentru că sunt săptămâni și mai ușoare, cu 14 sau chiar 13 module, dar acestea sunt destul de rare. Materiile din orar se leagă extrem de bine între ele. Au fost zile în care am avut daneză, istorie și politică, și am discutat la toate despre același subiect. Programa școlară este făcută de către oameni cu cap, care leagă materiile între ele la perfecțiune, astfel să se „ajute” una pe cealaltă.

Materiile pe care le faci la școală sunt dintre cele mai importante. Muzica, desen, religie? Se fac doar dacă majoritatea votează să se facă. Și cum asta nu se prea întâmplă, ele sunt impuse doar într-un singur an din cei trei de gimnaziu (să ne înțelegem: liceul din România se numește în Danemarca gimnaziu, și are trei ani, în anumite cazuri doar doi).

Nimic nu se face pe hârtie. Am impresia că atât cât am fost acolo am uitat și cum se scrie. Totul se face pe calculatoare, și nu e de mirare că au fost zile în care 24 din 26 de elevi în clasă aveau laptopurile aliniate pe birouri. Pe hârtie se scrie la mate, dar nu mereu. Ora de matematică se face cu laptopul, cu un program omologat și creat la cererea Ministerului Învățământului. Pe lângă asta, fiecare elev are și un calculator separat, de mână, care e în stare să facă de la operații de gradul I și II până la grafice. Se pune accent pe „să știi unde găsești sau cum să faci” mult mai mult decât pe „să ai informația în cap întotdeauna”.

Apoi, ca să întărim relația profesor-elev, directorii și profesorii vin și ei la petrecerile organizate de școală, după cum am spus într-un articol mai vechi. Câți dintre voi v-ați imagina directorii la petreceri, și plus de asta să vă mai și mulțumească pentru că s-au distrat, sau să servească bere la bar?

Dacă aș puncta ceva pozitiv la sistemul românesc, față de cel danez, este organizarea. Nordicii află ce vor da la examene cu puțin timp înainte de data testului, așa că te poți trezi că vei da examen la materia la care nu ai învățat deloc tot anul. În România știi una și bună. De la începutul anului ți se spun materiile, zilele, mai au un pic să îți zică și locul din bancă. Aici dăm plusul și bila albă României.

Mergem și la un subiect care doare de multe ori când vorbim despre el. Uniformele. Nu există. Sunt interzise de către Ministerul Învățământului. Adică lege. Lege în Danemarca, nu în România. Nu vine Ministrul să ne îmbrace cum visează el în noaptea dinainte să înceapă școala. Într-adevăr, oamenii sunt mai bogați, n-au probleme financiare ca aici, dar nici în România nu cred că ar fi o problemă. Ok, sunt oameni care nu și-ar permite curele D&G sau chiloți Armani, dar nu cred că există cineva să nu aibă acasă 6 perechi de tricouri și două de blugi. Ăsta e minimul, nu trebuie mai mult. Și, repet, nu știu dacă e cineva chiar în așa o situație financiară proastă. Și aici dăm plusul nordicilor.

Ce să mai zic de școala de șoferi, ale cărei ore de condus sau examene sunt dimineața. În cazurile astea, primești liber de la școală fără a primi absență. Și că tot vorbeam de absențe. În România la 10 absențe ți se scade un punct la purtare (care, apropo, notă la purtare nu există aici). În Danemarca ai voie să lipsești 20% din toate orele unui an. Iar asta înseamnă mult peste 40 de absențe, cu care în mod normal cazi anul în România, calculând și faptul că aici sunt mai puține ore. Și se lipsește și aici. Dar niciun profesor nu-și permite să te întrebe de ce nu ai fost la ora lui data trecută. Este exclusiv problema și pierderea ta dacă nu ai venit, nu îl privește pe profesor.

Sistemul de notare e diferit și ciudat. Aici tot românii iau bulinuța albă. De la 1-10, cu 5 se trece. Ce poate fi mai simplu de atât? -3 00 02 4 7 10 12. Astea sunt ale danezilor. Cu 02 se trece. De precizat ca 12 nu se ia decât dacă îl meriți. Aici chiar se pune în aplicare „12-le e al profesorului”. Plus de asta notele nu se iau ca la noi. Nu există teste aici. Notele se iau doar de trei ori pe an. Notă până în iarnă, notă până în martie, și nota anuală. Simplu, nu?

Apoi, revenim la examene. Se dau cu materialele pe masă. Am dat examen la sociologie și politică, 6 ore, cu cărțile și calculatorul pe masă. Se trage la imprimantă și se predă așa. Din nou, nu se folosesc pixuri. Și ăsta nu a fost singurul examen. Cum ei nu iau foarte multe note, au la finalul fiecărui an examene la cele mai importante materii și la cele care nu se vor mai preda anul următor. Se dau și orale, și examene scrise. La mate la oral, spre exemplu, știam cele 23 de întrebări dinainte. În general examenele de acolo se bazează pe sistemul olimpiadelor la români. Păstrăm noi plusul de data asta. Mi s-ar părea mai normal să trebuiască să ai activitate întregul an școlar, nu doar la final când ai examene.

Vacanța e scurtă. De fapt, adunate, toate vacanțele românilor însumează cu patru săptămâni mai mult decât în Danemarca. Doar că ei de când află ce examene vor lua, iau așa numita „vacanță de studiu”, timp de două sau trei săptămâni (noi am avut două). Iar în vacanțele alea nu se stă degeabă. Oamenii chiar învață, că doar tot anul au făcut … nimic :)

Cam asta despre sistemul de învățământ danez, comparat cu cel român. Lucruri bune și rele de fiecare parte, dar e clar ce-aș alege iar dacă aș avea ocazia. Sistemul danez te învață puține, dar îți dezvoltă mintea așa încât când ai ieșit din școală să poți să spui că ești pregătit pentru viață. Cel românesc te umple cu informații, unele bune, altele degeaba, dar pentru a avea pregătirea necesară unui job bine plătit, ai nevoie și de o facultate. Danezii, ca și majoritatea vest-europenilor, se focusează foarte mult pe o categorie de lucruri, acolo unde sunt cei mai buni. Fiecare e cel mai bun în domeniul lui, dar în domeniile vecine nu are nici cea mai mică idee despre lucrurile de bază, în timp ce în România se știe câte puțin din toate. Cred că foarte mult depinde și de cum ești ca persoană, pentru a te putea adapta într-unul dintre cele două sisteme. Eu m-am născut cu democrația în cap. Uneori chiar dă pe afară, și o recunosc. Dar tineri au murit în decembrie și pentru mine …

Articole asemănătoare



16 comentarii to “Sistemele de învățământ din România și Danemarca”

  • În ultimul timp am impresia că nici sistemul ăsta de învăţămînt generalist nu mai face nici cît o ceapă degerată, care era util într-un anumit fel. Îţi oferea o “hartă” după care te ghidai mai apoi. Parcă harta asta are din ce în ce mai multe zone albe, fără informaţie, în mintea celor tineri.
    Mă întreb dacă nu ar fi oportun să urmăm sistemul ăsta vest-european? Aşa, dintr-o dată. Să zicem că din 15 septembrie cei care intră în clasa a 5-a sau a 1-a (în caz că nu vrem să facem valuri chiar aşa mari) să urmeze un nou sistem, asemănător cu cel danez, descris de tine aici.

  • @ alphadog
    Implementarea unui nou sistem cere bani și mai presus de toate, muncă. Cunoști că în România cu munca e mai greu. Mai bine schimbă modalitatea de examinare o dată la trei ani, și aia e reforma, nu? Plus de asta, crezi ca profesorii obișnuiți cu învățământul actual (mai ales cei mai în vârstă) vor accepta aceste schimbări și această libertate dată persoanelor care trebuie să stea smirnă la ore, după cum spun ei?

  • Implementarea s-ar face treptat. Încercăm la clasa 1-a. Şi apoi din aproape în aproape. A 2-a, a 3-a şi tot aşa. Mie îmi sună mai bine decît varianta “de anul viitor schimbăm sistemul de bacalaureat şi cel al tezelor unice, bla, bla, bla”, după care se schimbă iar. Că de vreo 15 ani tot facem treaba pe genunchi. Acum 10 ani, cînd am terminat eu, tot despre BAC se vorbea. N-am avansat deloc. Atunci s-a trecut la varianta cu 7 probe (fără Sport) şi am făcut parte din prima generaţie care a dat aşa ceva. Acum nu mai e bun sistemul. Îl schimbăm la loc: 4 probe. Pe cei de clasa a 8-a i-au abramburit în ultimul deceniu că nu mai ştiu nici ei ce trebuie să facă pentru a ajunge în liceu.
    Avem o grămadă de modele ale sistemului de învăţămînt care funcţionează bine mersi prin alte ţări. Dacă sîntem imbecili (mă rog, ăia din minister) şi nu înţelegem nimic, atunci luăm dracu unu’ d-ăsta de prin Danemarca, Olanda, Suedia, ţări normale, şi îl implementăm la noi. Profii comentează? Oricum mistăr prezident zice să dispară vreo 20% din bugetari. Profesor = bugetar. Sistem nou=materii mai puţine, ore mai puţine=angajaţi mai puţini. Iar cu ocazia asta şi salariile se vor majora aşa cum au votat acu’ un an trîntorii din Parlament.
    Nu e uşor să schimbi din rădăcini un sistem. Dar dacă tot parfumăm rahatu’ o să miroasă şi mai rău.

  • Nu stiu daca ar fi bine sa schimbam chiar si treptat catre sistemul danez(zic danez, pentru ca de el ai vorbit tu aici, dar sunt multe sisteme asemanatoare). De fiecare data trebuie sa iei in calcul si caracteristicile particulare ale populatiei respective. NU cred ca un astfel de sistem s-ar plia pe romani.
    Problema e ca la noi se fac schimbari de dragul schimbarii. De-asta s-a vorbit atat de mult in anii astia despre reforma. Am avut chiar si un minister la reformei, parca. Dar s-a vorbit de ea in Romania atat de des(si daca nu ma insel, chiar si acum 100 de ani, cuvantul asta era la moda la noi), incat a ajuns sa ne obsedeze.
    Cu o singura chestie nu sunt de acord: de unde si pana unde are legatura democratia cu sistemul de invatamant? Democratia este doar un termen care desemneaza un sistem politic in care puterea decizionala apartine poporului(prin reprezentanti sau chiar direct). Tu te referi mai degraba la un liberalism.
    Tu ai avut o sansa sa experimentezi ambele sisteme si te felicit pentru incercarea de a explica ce e diferit. Ar fi excelent daca unii ca tine ar fi invitati in dezbateri televizate(sau/si pe net) nationale. Pur si simplu nu mai suport sa vad doar parerea uneia ca ministrul Andronescu. Dezbaterile pe tema invatamantului(si asa putine) mi se par irelevante daca participa doar o tabara. O tabara a inchistatilor, a oamenilor care nu vorbesc decat de dragul de a vorbi. Eu cred ca unul ca tine ar avea ce sa spuna.
    Discutam acum ceva timp cu un profesor care imi povestea despre sistemul din Germania, despre cel din America, dupa care am ajuns la subiectul deja clasic: “criza financiara”, si despre solutii. Si am ajuns la o concluzie frumoasa: invatamantul eficient. E o serie cauza-efect extrem de logica.

  • Problema nu este sistemul de invatamant ci ce se preda.
    In urma cu 10 ani sistemul liceu + gimnaziu era foarte bun pentru ca ofera o perspectiva asupra multor lucruri astfel deschizand mintea. Sigur trebuie sa muncesti ca sa promovezii dar cunostiintele acumulate te ajuta sa mergi mai departe, plus ca ai si o viziune inter-disciplinara nu numai o disciplina sau cea ce te intereseaza. La noi facultatille au decazut mult, cred ca din 95 incoace sau vazut efecte. Mai este o problema: In Romania foarte putine carti scrise de oameni de stiinta pot fi citite astfel incat sa poti intelege din prima esenta. Sunt multe carti care dupa o munca titanica + bibliografie pot fi intelese. In afara cartiile sunt scrise cu mult cap astfel incat cititorul poate sa aiba lectia invatata fara prea multe astfel de probleme. De exemplu eu am cumparat o carte de dinamica a robotiilor de la libraria politehnicii. titlul era “Dinamica robotiilor”. Am facut prostia sa nu deschid cartea si dupa ce am cumparato am deschis-o. Dupa o introducere despre roboti, restul cartiii era format din probleme si formule mecanice la greu fara ca sa aiba o legatura cu dinamica robotiilor tratand la nivel inalt (lagranjean, ecuatii diferentiale) probleme de fizica simple cum ar fi problema pendulului. Eu zic ca o astfel de carte facuta in bataie de joc normal ca este o bila neagra pentru profesorul respectiv. A nu se mai vorbii despre bataia de joc la adresa profesorilor de liceu si scoala generala.
    **Nu poti cere unui om sa faca treaba cand salariul este mic omul nu stie ce sa puna pe masa acasa samd. Plus discutii ca trebuie sa isi nerite salariul si ala cat de mic este.**
    **Nu mai vorbesc de faptul ca primariile trebuie sa aleaga profesorii si nu cei care au competentele necesare, adica cei din inspectoratele scolare, directori (cam astia ar fi cei care sa se ocupe cu chestiunile acestea)**

  • fiul meu are 17 ani si in romania este in clasa a 11a.vrem sa nestabilim in esbjerg unde trebuie sa merg pt a/l inscrie la liceu si in ce clasa ar trebui sa fie ?mii de multumiri!!!!!!!

  • @luminita
    Eu am învățat la 15 minute cu mașina de Esbjerg, în Varde. În Esbjerg ar trebui să fie în Esbjerg Gymnasium sau Esbjerg Handelsskole, depinde de ce vrea să devină pe viitor. Eu recomand gimnaziul, e mai bun decât cealaltă. Ar trebui să fie 2.g, anul pe care l-am făcut și eu acolo. Astea sunt datele lor:
    Esbjerg Gymnasium & HF · Spangsbjerg Møllevej 310 · 6705 Esbjerg Ø · Tlf: 7514 1300 · Fax: 7514 5411 · esbjerg.gymnasium@EGnet.dk
    Puteți să le vorbiți în engleză, nu există să nu se știe. Succes și credeți-mă, e cea mai bună decizia a vieții dumneavoastră de familie să plecați acolo :)

  • Felicitari pentru incheiere :)
    Sunt student in Danemarca si sunt foarte incantat de sistemul lor. Consider ca oriunde inveti dca vrei cu adevarat. La noi prblema nu este neaparat materia in sine – care este mult multa, ce i drept- cat atitudinea profesorilor, care se mentine comunista. Traim o era a placerilor: placerea de a manca o inghetata, de a practica un sport placerea de a merge la scoala etc. Cea din urma este greu de cultivat in Romania si va mai dura ceva. Ce pacat ca profesorii tineri sunt mult mai putin valorosi ca si nivel de cunostinte decat cei veterani. Stau si ma intreb ce si cum vor invata copiii nostri. Sau daca isi vor mai aminti ca pt ei a murit cineva in dec ’89…

  • Foarte bun articolul, te felicit sincer pentru ca ti-ai gasit vocatia si pentru ca ai o gandire matura pentru varsta ta…asta cred ca o tot auzi ;)
    Ce e trist la noi in Romania este ca bravii nostri guvernanti nu-si dau seama de 20 de ani ca totul incepe de la educatie si sanatate, ori la noi aceste sisteme sunt cele mai precare.
    In scoala, in primul rand lipseste dezvoltarea simtului practic, aplicabilitatea tuturor conceptelor teoretice si abstracte care se predau. In mintea copiilor se dozvolta o retea deasa si intortocheata de teorii si materii pe care nu stiu cum sa le foloseasca. Interbarea clasica este: “la ce imi va folosi aceasta materie?”… Ar trebui implementat un sistem de succes din vest, putin adaptat daca e cazul si asa poate ar iesi ceva. De 20 de ani carpim si schimbam moduri de examinare fara niciun sens si rezultat. Trist este ca si mai departe, la facultate, e cam la fel…
    Inca o data felicitari Christian si ne “intalnim” pe acmilanro ;) tine-o tot asa.

  • Ce sa mai zic si eu?…
    La revolutie aveam 8 ani, am fost ultima generatie de pionier, ultima care colecta borcane, ghinde, castane si maculatura, ultima care mai facea ore de atelier in care baietii invatau sa lucreze cu menghina si fetele invatau sa croseteze sau sa gateasca, prima generatie care a aflat ce-i aia o simulare de examen pentru admiterea la liceu, prima generatie care a dat BAC-ul la 7 materii si ultima generatie care, ca sa intre la o facultate particulara, a trebuit sa dea examen!
    Generatia Experimentelor…
    Despre sistemul de invatamant, poate as avea multe sa spun. Ai sa razi, dar am terminat facultatea de litere, prin urmare, sunt profesor cu dubla specializare (romana-engleza). Si cand spun profesor, nu ma refer doar la specializarea pe care am dobandit-o prin terminarea facultatii ci la aceea pe care o castigi predand in scoli/licee. Asadar, facand parte dintr-o generatie “first-last” si culmea, venind si din sfera profesorilor chinuiti de un sistem distrus atat de catre cei care s-au tot perindat pe la conducerea ministerului cat si de cei ce fac parte din el (ma refer atat la generatiile noi, cat si la cele vechi de profesori), pot sa-ti spun cu siguranta ca nici urmatoarele generatii de elevi/studenti/profesori nu vor fi mai bine pregatite, mai atrase de studiu sau mai entuziasmate ca cele trecute.
    Poate ca eu chiar am fost ultima generatie de elevi/studenti si viitori profesori care a avut norocul sa mai prinda dascali devotati, bine pregatiti si mai ales mandrii de meseria lor. Am simtit pe pielea mea unele treburi si nu sunt mandra deloc. E drept ca, dezamagita fiind, am renuntat sa mai predau, orientandu-ma spre publicitate. Gandeste-te numai la salariul pe care il aveam ca profesor in 2004-2006, ce sanse/satisfactii puteam avea in timp, si ce se intrevedea pentru mine vis-a-vis de noul meu job? Mi-am dorit foarte mult sa fiu profesor. Este una din meseriile pe care fetitele si le doresc atunci cand sunt mici… Nu se mai invata, nu se mai preda, nu mai exista placere si nici devotament.
    Si o spun cu parere de rau…

  • Si ca sa demonstrez cat de bine am studiat in sistemul de invatamant post-revolutionar, am dublat un “i” pe acolo pe unde, daca profesoara mea din clasele V-VIII ar vedea, ar lua foc instant!
    Va jur ca e o greseala de tipar :D

  • interesanta chestia asta cu notele, desi par dubioase. pare mult mai frumos in danemarca, decat in romania, cel putin din acest punct de vedere. dar nu pot spune ca noi nu avem nimic frumos. si aici e cat de cat ok. dar e aiurea cand se dau note pe ‘ pile. ‘ :)

  • multumesc din suflet pt raspunsul primit.daca se inscrie la Gymnazium in ce directie poata sa mearga la facultate? fiul meu e f . bun la stiintele reale .mate ,fizica ,chimie.si ca orice tanar adora sportul ,in mod special fotbalul.numai bine si multa sanatate!!!!!!

  • Nu are importanță. Acolo, ieșit din școală, ești pregătit pentru orice. Cu fotbalul nu va avea probleme, va găsi echipe gârlă acolo. Succes!

  • Buna!Am citit articolul tau si sunt din ce in ce mai hotarata sa iau o decizie buna -sa plec pentru a-mi continua studiile in Danemarca..Nu stiu ce ma asteapta,cum o sa ma descurc,dar un lucru e sigur-o sa fie o experienta pe cinste,pe care nu am s-o regret,dat fiind ca e alegerea mea.

  • Stiu ca am ajuns cam tarziu la postul asta dar ALEXA daca vezi mesajul asta, contacteaza-ma. Pot sa te ajut daca esti interesata sa pleci! Succes!

Postează un comentariu

La prima vedere

Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, fost elev de schimb și viitor student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.