Un film exclusiv românesc, despre ?i cu români, f?cut de români, ar trebui s? se numeasc? „De profesie r?u-f?c?tori”. ?i nu, s? nu v? sar? gândul la oameni care dau în cap. Lua?i ce e mai banal din cuvântul „r?u-f?c?tori”: oameni care fac r?u. Hai s? nu mai poz?m în victime, în campioni, în oameni buni ?i cu chef de munc?, în educa?i, pentru c? în realitate asta suntem: ni?te oameni c?rora le place s? fac? r?u. Ni?te oameni care dac? ar fi produs desene animate, le-ar fi f?cut a?a încât r?ul s? înving? binele, ?i nu invers, cum este normal.

Ne place s? mergem în autobuz ?i s? d?m drumul tare, la manele, chiar dac? îi deranj?m vizibil pe cei din jurul nostru. Ne place s? punem mâna pe fund fetelor în ora?, iar dac? ne pleznesc, tot ele sunt de vin? ?i le ar?t?m noi lor. Ne place s? facem r?u altora a?a încât prin ac?iunile astea noi s? ne afl?m cel mai sus. Adic? s?-i lovim la picioare pe cei din jur pân? nu mai pot. Pân? se satur?, î?i iau juc?riile ?i pleac?. Ne place s? înjur?m. Ne place s? ne batem. Ne place s? facem mi?to de oamenii cu dizabilit??i care ne-ar putea da lec?ii de via??. Dac? vedem ni?te copii mici care se joac? pe afar?, mergem s? le lu?m mingea ?i le-o mai d?m dup? ce stau în genunchi pentru ea.

Dac? vedem o biciclet? legat? de un gard pe strad? îi rupem frânele ?i îi spargem ro?ile. Zgâriem ma?inile vecinilor c? nu ne-au salutat ieri pe scar?. ?i tot a?a … iar asta pentru c? ne sim?im superiori, ne umplem de adrenalin? ?i imediat plec?m imediat spre urm?toarea ?int?. Nu a?tept?m niciun alt moment ?i nu ezit?m s? facem r?u atunci când avem ocazia.

La produc?ia româneasc? vom lua parte cu to?ii. Pentru c? to?i, de la primul la ultimul, am f?cut r?u cel pu?in o dat

? în via??. F?r? s? ?tim de ce. Am avut un impuls pe care l-am urmat. Ca ni?te animale. Ca ni?te pr?d?toare care simt mirosul de carne ?i atac?. Exagerez? Nu cred. Când unii dintre noi spunem c? vrem s? plec?m din ?ar?, suntem ataca?i prin canale gen „nu e?ti patriot” sau „iube?te-?i ?ara”. Auzi, dar nu o fi oare mai bine s? o iubesc din alt? parte? N-ar fi mai bine s? nu mai stau aici, ca s? nu-mi mai fac? a?a de mul?i oameni r?u doar din pl?cerea stupid? de a o face? Cu istoria acestui popor „magnific” nu se tr?ie?te, ?i dup? cum am mai spus, nici iubirea nu ?ine de foame.

Plus de asta, într-o super-produc?ie ca cea româneasc? e destul de greu s?-?i g?se?ti un loc, pentru c? sunt oameni care s-ar bate pe postul de „cel mai r?u român”.

Dac? nu ar exista pu?c?rie am ajunge o ?ar? plin? cu delicven?i. Cu oameni care dau î n cap, dac

? vre?i. Cu oameni care dau peste tine pe trecerea de pietoni. ?i asta nu pentru c? nu exist? sistem judi ciar,

ci pentru c? oricum am face-o. Oricum facem asta pentru c? ne place, ne st? în sânge, ne este scris s? fim un popor de jego?i sau incul?i oameni care fac r?u. Hai s? nu ne mai d?m atât pe dup? coad?, c? cei care ne aud nu ne cred. Imaginea României în afar? nu e a?a de bun? cum am vrea noi s? fie, ?i asta chiar dac? noi poz?m în u?i de Biseric?. Pân? una, alta, to?i facem parte din acela?i film. Înainte s? fim ?coli?i, oameni cu serviciu, cu facultate, cu master, cu diplome, cu c?cat împr??tiat, to?i suntem ni?te oameni r?i. De la vârste mici ne angaj?m ?i lucr?m pân? când ne d?m ultima suflare. Lucr?m ca oameni care fac r?u, munc? ce devine profesia de baz? a românilor.