Maracana. Stadionul unde multe dintre visele fotbali?ti lo

r tineri se împlinesc. O altfel de Maracana decât cea cunoscut? în lume pentru cei aproape de 90.000 de suporteri pe care-i poate închide în mrejele sale. O Maracana româneasc?. Maracana ploie?tean?, de fapt. Acolo unde, ani la rând, s-a jucat fotbal pe beton la „por?ile” unde trebuiau b?tute covoare. Genera?ii dup? genera?ii, înc? de pe vremea când în parcare erau 5 ma?ini, ?i-au ar? tat acolo talentele fotbalistice.

Pân? la noi. Pentru c? dup? normala evolu?ie, parcarea s-a umplut. Atât cu ma?ini, cât ?i cu proprietari. Proprietari de ma?ini, bineîn?eles, c? doar nu sunt de sine st?t?toare.

Ma?inile nu sunt problemele cele mai mari, c? doar talenta?ii de noi le folosim ca jaloane. Proprietarii sunt problemele principale. Mai ales cei boga?i, cu ma?ini scumpe. ?i pe de o parte îi pot în?elege, chiar dac? nici noi nu suntem a?a animale. Dar pe de alt? parte … am atât de multe de zis. În primul rând sunt ni?te putori. Sunt locuri de parcare ?i mai departe de terenul de fotbal, dar refuz? s? parcheze acolo din lejeritate. Prefer? s? pun? ma?ina ca balega-n drum, ?i mi?cându-?i posteriorul de balen?, s? se deplaseze spre scara blocului uitându-se viclean c?tre noi: „V-am tras-o!”. Iar noi, viclean c?tre balen?, cu o durere de copil în suflet: „Pe riscul t?u.”

Dar r?zboiul psihologic nu se opre?te aici. Ne urm?re?te de la balcon, gata gata s? ne spun? s? plec?m acas?, de parc? noi nu locuim chiar acolo. Dac? nu plec?m vine ?i mut? ma?ina în mijlocul por?ii. Mai joac?-te … sârba. Bineîn?eles c? ei câ?tig? mereu. Problema mea este alta. Acum cinci ani când plozii lor loveau ma?ini la foc automat, de ce nu le-au spus s? se opreasc?? Doar pentru c? sunt ai lor? Asta m? deranjeaz? cel mai mult. Când e vorba de tine, taci. Când e vorba de al?ii, ridic? glasul. C? e?ti ?mecher, ai beamveu, iar cel?lalt n-are. Sau dac? spun „cel?lant”, în?elegi mai bine?

În Danemarca am înv??at ceva. ?i anume c? tipul ?sta de om este, de fapt, un inferior. Ah, bun, are bani, ma?ini ?i case. Bun, ?i? Tot un inferior r?mâne. Un needucat, f?r? ?coal? (sau dac? are, terminat? pe bani). Oameni care, contrar unei replici cunoscute, s-au n?scut mai egali decât al?ii. Datorit? statutului financiar, s-au n?scut cu o ?ans? în plus fa?? de ceilal?i. Oameni de ban-gata care cred c

? totul li se cuvine doar pentru c? pe „flutura?” sunt multe zero-uri. Ni?te oameni care într-o ?ar? civilizat? ar ajunge plini de flegme. Ar sta undeva la col?, departe de societate, pentru c? sunt oameni care nu se pot integra într-o lume normal?, unde lucrurile decurg exact ca în abecedarul democra?iei. Ei, obi?nui?i fiind cu drepturile de acas?, ar da de un zid în afara ??rii. Acolo unde ar sta la coad? dup? oricine, unde ar sta la rând la benzin?, ?i unde comenzile lor ar însemna nimic. „Du-te acas? la tine ?i joac?-te!” ar primi ca r? spuns o perioad

? de ignorare sau, în cel mai r?u caz, un deget mijlociu din partea interlocutorului. ?i atunci ce vei face? Vei coborî la copii ?i îi vei bate?

Înainte s? plec m? certam înc? pentru peticul ?la de parcare. D?deam orice s? mai joc zece minute de fotbal. ?i, de cele mai multe ori, pierdeam. Pentru c? dup? cum am spus ?i mai devreme, nesim?itul vine ?i mut? ma?ina a?a încât nu mai po?i juca. Acum, când am realizat câ?i bani dau pe c?c??ei din ??tia ?i pe figurile lor, nici nu prea mai am chef s? m? cert cu ei. Mai bine m? duc cu mai mul?i, închiriez un teren undeva, ?i juc?m acolo. Dar mârlanul va crede c? el a fost motivul pentru care am plecat ?i nu ne mai juc?m acolo. ?i ego-ul lui se va m?ri, se va umfla pipota în el. Când va trece pe lâng? noi va umfla pieptul, va ridica nasul ?i sprânceana ?i ne va spune „Salut, b?ie?i!”. ?i-atunci, nu-?i vine s?-l plezne?ti pe libidinos?