Scrisoare către liceeni, partea a doua « Sadak

Pe prima o știți, e scrisă de papagalul ăla care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, și nu e nici vreun discurs înflăcărat cu dorința de a vă face să urniți munții din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai să-i dăm drumul, că poate mai aveți și altele de făcut:

Salutări 2.d! Din păcate azi am luat cu toții vacanța de studiu. Nu mă înțelegeți greșit, să iei vacanță oferă mereu un sentiment plăcut, dar pentru mine e și un pic trist pentru că e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde. Voiam să vă spun că am întâlnit aici în gimnaziu oameni fantastici (în special la 2.d), mai mici, mai mari sau de aceeași vârstă, nici nu are importanță. De apreciat este faptul că toți sunteți niște oameni extraordinari și că m-ați putut asimila și pe mine printre voi, indiferent că era vorba despre bârfa de la prânz sau de vreun proiect serios la școală. N-am să uit niciodată primul modul (Și n-am să uit nici că era matematică și că mi se părea că vorbiți chineză; chineză pe care, iată, astăzi o pot vorbi și eu), prima petrecere de la școală (ce ciudat mi s-a mai părut), petrecerea de Crăciun cu voi, excursia de studiu din Amsterdam (ce mai excursie a mai fost:D) sau minunatele ore de sport pe care știți că le iubesc mai mult ca orice altă activitate.

Pe tine, Jeppe, n-am să te uit niciodată. Vreau doar să-ți spun să schimbi canapeaua din sufragerie, că după ce dormeam la tine când veneam din oraș parcă tare rău mă durea spatele. Asta e, tu crezi că mai eram în stare să găsesc numărul de acasă? Nici pe tine, Ingelise, probabil cel mai bun centru pe care l-am văzut vreodată pe vreun teren de handball și șoferul de Peugeot care n-a zis niciodată „nu” când am avut nevoie de tine. Nici pe Christian, care mă salva mereu răspunzând în locul meu. Și nici pe Kristoffer pe care când eram în Amsterdam îl căutam disperat în Paradiso. Și da, tu erai la hotel, și te întrebai de ce eu, Marekka, Amina și Jeppe încă n-am ajuns. Stina și zâmbetul, Helle și vocea, Charlotte și handballul, Ann și Audi-ul ei A6, Sune care schimba telefoanele ca pe șosete și mulți alții. În general pe nimeni nu voi uita, pentru că toți ați reprezentat ceva important pentru mine.

Cred că eu am strâns o experiență mare în decursul acestui an, poate și pentru că am învățat multe lucruri de la voi. Sper să nu fie ultima dată când ne vedem. Așa cum v-am spus, sper că voi participa și eu la banchetul de anul viitor când veți termina școala. Vă urez o vacanță plăcută, dar înainte de asta sper să luați notele pe care vi le doriți la examenele de final de an și să vă numiți în august 3.d, plăcerea supremă al gimnaziului danez. Aruncați cu baloane cu apă în broaște și pentru mine. Ne vedem ;)

Ați realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broaștele sunt așa numiții „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu apă este o tradiție de care eu am scăpat, fiind anul doi. Am simțit nevoia să le spun lucrurile astea, să transmit ceva celor care au reprezentat o parte importantă în viața mea. Pentru că anul care se termină cât de curând a fost fantastic și datorită lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorită majorității. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. depărtare…

Articole asemănătoare



7 comentarii to “Scrisoare către liceeni, partea a doua”

  • Hehe, am inceput sa-ti citesc blogu acu vreo 3 sau 4 saptamani, in special pentru partea cu Danemarca. Am avut un fel de proiect commenius cu niste danezi, si de asta te-am gasit :D. Voi cand luati vacanta acolo ?

  • @Vld
    Salut Vl(a)d. Vacanță am luat azi, dar nu e vacanță ca acasă. Este o vacanță în care înveți pentru că încă mai sunt examene. Vacanța de vară vine pe 25 iunie. Eu am obiceiul să spun mereu același lucru: orice nou cititor e un câștig, așa că bine ai venit pe blogu meu!

  • Savureaza aceste momente.Prieteniile legate la varsta asta sunt cele mai frumoase si cele mai rezistente la tributul timpului. Pe de alta parte, orice calatorie de 2000 de kilometri incepe cu un singur pas – iar tu trebuie sa incepi o noua calatorie: spre casa, spre prieteni vechi si spre amintiri noi.

  • Deci, nu-mi ramane nimic decat sa-ti zic bafta la examene :P Vacanta de vara acolo e mai scurta nu ? Poate mai adaugi ceva, cum e pe acolo etc Sunt interesante de citit ;)

  • @Vld
    Mulțumesc. Vacanța de vară are două luni aici. Nu știu ce altceva aș mai putea să spun, eu cred că am spus foarte multe până acum, le găsești pe toate în categoria Danemarca 08/09. Curând mă întorc în țară deci nici nu mai are foarte multă importanță.

  • Le-am citit pe toate :]

  • Salut,
    Ti-am citit postarile din cand in cand si te felicit pentru talentul de scriitor, se vede ca-ti place.
    Am auzit numai de bine de tarile nordice si sper sa ajung si eu pe acolo. In Romania nimic nu s-a schimbat de cand ai plecat si sunt slabe sanse sa se schimbe ceva in viitorul apropiat.
    Drum bun spre casa.

Postează un comentariu

La prima vedere

Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, fost elev de schimb și viitor student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.