S-a mai terminat o poveste « Sadak
Iun
24

S-a mai terminat o poveste

Cu mai puțin de un an în urmă vă scriam cum e pe meleagurile daneze de lângă Odense. Tot atunci vă scriam, pueril, bineînțeles, un articol despre ce vreau să experimentez aici în Danemarca. Și nu era nici bungee-jumping și nici să mă dau cu parapanta. Poate să mă dau cu parapante, dar nu cu parapanta. Nici nu mai știu ce era, și nici nu are importanță. Pentru că oricum a fost altceva. Cu mult mai mult decât speram.

Danemarca mi-a adus ceva la care nu speram pe 2 august, atunci când am ajuns aici: liniște. M-a făcut să înțeleg că aici îmi e locul. Sunt oameni care nu își găsesc locul toată viața. Eu l-am găsit aici, la mii de kilometri departe de România. Danemarca a reușit să mă convingă de faptul că m-am născut într-un loc greșit și că aici trebuia să fie maternitatea din Ploiești, undeva lângă micul orășel Varde. Undeva în incinta gimnaziului din Varde, acolo unde am experiementat cel mai „aerisit” sistem de învățământ. Al doilea cel mai bun din Europa, statistic vorbind. Acolo unde, tot statistic vorbind, puteai sa stai cu laptopul în parc fără să-ți fie frică de faptul că te întorci acasă fără el. Pentru că este și a doua țară din lume ca nivel de siguranță.

Fizic, nu mi-a adus nimic. Nu plec cu nimic în plus față de ce am venit. Puține haine, un N95 și cam atât. Nimic altceva. La nivel de „mansardă” însă, vin cu multe alte lucruri acasă. Cu o nouă mentalitate, cu siguranță, lucru pe care mi-l tot bagă în ochii prietenii. Că m-am schimbat. Știam. Și sunt bucuros că am devenit ceea ce sunt azi. Și n-am scris prieteni, ci prieteni, pentru că știu că mă veți accepta și așa (da, e un fel de reproș). În același timp știu că mai sunt multe lucruri de făcut și că unul dintre acele „multe” poate înseamna să revin aici.

Danemarca. Ce gaură neagră era înainte de 2 august 2008, și cât de mult reprezintă azi în universul meu. Cât de iritat eram de faptul că nu se numea Germania, și cât de mult mulțumesc azi că este un pic mai la nord. Ce chineză mi se părea limba, și cât de frumos sună acum. Cât de nervos eram înainte, și cât de calm am devenit acum. Pe cât de curios eram înainte în legătură cu tot felul de mizerii, pe atât de neinteresat sunt azi. Cu ce concepte despre viață am plecat, și cu ce concepte vin. Cât de slab am plecat, și cât de încrezător voi păși pe Henri Coandă săptămâna viitoare. Pentru că da, ca orice altă poveste, și povestea mea se termină. Pentru moment, sau cel puțin asta vreau să cred. Pentru că „acasă” e unde te simți bine, nu unde te-ai născut. Iar pentru mine, de săptămâna viitoare, „acasă” va avea două înțelesuri.

Amintirile nu vor rămâne doar într-un cont de Facebook, în niște poze. Ele se vor afla mereu în mintea mea, dar mai ales în sufletul meu. Partea care mai rămâne, pentru că o bucată mare rămâne aici, acolo unde m-am simțit ca într-un joc de Sims, acolo unde îți ghidezi viața virtuală printr-un mouse. Acolo unde nu doar că o ghidezi, dar acolo unde îți poți îndeplini și visele, chit că asta înseamnă să ajungi „sus-pus” într-un job, sau să îți cumperi mașina preferată. Eu nici n-am lucrat și nu mi-am luat nici mașină. Am făcut cu mult mai mult de atât. Am trăit într-o lume a mea, într-o lume la care am visat mereu. Și asta la doar 17-18 ani. Și la fel cum un atlet de performanță atinge un timp extraordinar, iar apoi muncește din greu pentru a deveni și mai bun, la fel voi face și eu. Un vis s-a împlinit în ziua în care am venit aici. Cel la care aspir acum se va împlini atunci când voi reveni aici. Poate pentru totdeauna.

Și totuși nu-mi vine să cred. Nu cred, de fapt, că s-a terminat. Sunt pregătit să mă trezesc iar la 6 în fiecare dimineață, să iau trenul de 6.53, autobuzul de 07.45. Să ies la 13.30. Mâine sunt gata să o iau de la capăt. Nu s-a terminat de fapt. Refuz să cred. Săptămâna viitoare mergem la școală…

Articole asemănătoare

Miercuri, 24 Iunie 2009   //   Danemarca 08/09   //   16 comentarii   //   Tags:


16 comentarii to “S-a mai terminat o poveste”

  • Miercuri, 24 Iunie 2009 at 21:42
    dheo spune:

    Te citesc regulat, ba mai mult, te am si in reader. Am trait alaturi de tine aproape toata povestea. Parca te vad si-acum la prima aparitie pe blogoree, care atunci era in floare, cu primele articole. Primele feedbackuri. Primele aprecieri pentru stilul tau unic de a scrie.
    Nu-mi vine sa cred ca deja a trecut un an si ca acest capitol al povestii tale a luat sfarsit. Dar ce sfarsit frumos! Felicitari!

  • Miercuri, 24 Iunie 2009 at 21:44
    Florin Puscas spune:

    Asemenea experiente te schimba… Am putut sa constat asta intr-o mica masura pe propria piele si mai mult “pe pielea” surorii mele”. Dupa 6 luni cu Erasmus in Italia, nu a mai fost ca inainte. S-a intors cu alte perspective…
    :-)

  • Miercuri, 24 Iunie 2009 at 22:02
    vld spune:

    Subscriu la ce a zis dheo ^^
    Btw limba daneza o stapanesti bine, adica ai reusit s-o inveti in anu asta ? Cica e destul de grea …

  • Miercuri, 24 Iunie 2009 at 22:04
    Sadak spune:

    Limba daneză am învățat-o foarte repede, chiar dacă e și foarte grea. Am beneficiat de mult ajutor de la colegi și în 2-3 luni o vorbeam. De înțeles o înțelegeam după vreo 4-5 luni (aici a mers mai greu, ei vorbesc foarte repede). Probabil am reușit „performanța” asta pentru că îmi și place cum sună, sau poate pentru că voiam să mă integrez mai repede.

  • Miercuri, 24 Iunie 2009 at 23:23
    zamolxis spune:

    asta-i problema cu tarile scandinave: cele mai faine locuri de trait din lume, dar limba-i dificila pentru multi si sunt practic necunoscute. de fapt, ultima-i un avantaj :)

  • Miercuri, 24 Iunie 2009 at 23:40
    vld spune:

    :O 2-3 luni .. si citeam pe net ca romanilor din danemarca le ia vreo 2 ani sa invete limba. La tine a fost si “expunere” toata ziua :)

  • Joi, 25 Iunie 2009 at 0:05
    Luana spune:

    Ma regasesc in cele mai multe dintre senzatiile, sa le zic asa, pe care le descrii. Mai putin partea cu invatat limba… Mi-a placut sistemul unversitar, am simtit siguranta – desi in Copenhaga la 4 dimineata sambata toata lumea se clatina :)) Imi amintesc in fiecare zi cate un moment de acolo, o plimbare, un chef, o persoana… Mi-e dor de aerul ala, si de mare. Am trecut prin seria aia de schimbari: mai multa relaxare, siguranta de sine, mai calma, mai optimista.Am adunat cunostinte din toata lumea si mi-e imposibil sa separ timpul petrecut acolo de oamenii pe care i-am cunoscut :)

    Felicitari ca ai reusit sa ajungi acolo mai devreme si ca ai stiut sa primesti experienta. Revenirea o sa fie grea, daca vrei niste ponturi incearca si asta: http://www.facebook.com/group.php?gid=88632033379&ref=nf :)

    vacanta placuta!

  • Joi, 25 Iunie 2009 at 15:09
    Iulia spune:

    Vreau sa iti zic ca mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am citit postarea ta – asta din cauza ca si simt acelasi lucruri pe care il simti si tu.

    Iubesc si eu Danemarca la fel de mult si daca as fi vrut sa exprim ce influenta a avut asupra mea venirea aici, cred ca nu as putut mai bine. Dar, din pacate, cateodata sentimentele astea sunt inexprimabile. Pentru ca sunt o mana de oameni care sunt dispusi cu adevarat sa te asculte. Iar cand incerc sa impartasesc celorlalti ma izbesc de un zid!

    Iti doresc din tot sufletul sa reusesti sa te intorci aici! Sau daca nu aici, undeva…unde iti este cu adevarat locul.

    Si sa te bucuri in fiecare zi de ceea ce ai devenit! Si daca ai numai 18 ani…cu atat mai mult te felicit cu cata maturitate ai abordat toata experienta din Danemarca si cat de multe lucruri ai acumulat!

    Numai bine iti doresc!

  • Joi, 25 Iunie 2009 at 18:20
    A.Faith spune:

    bre, nu-i frumos. ne faci să vrem şi noi să ne ducem să-nvăţăm acolo şi nu ştiu dacă toţi avem astfel de oportunităţi…

    de ce nu ne spui şi nouă cum ai făcut s-ajungi acolo?

  • Joi, 25 Iunie 2009 at 20:10
    Sadak spune:

    @ A.Faith
    Am mai povestit că am plecat cu o fundație numită YFU, care asta face: schimburi internaționale de elevi.

  • Vineri, 26 Iunie 2009 at 12:03
    Mada spune:

    Orice inceput… are si un sfarsit..
    asta e.
    macar ti-au ramas niste amintiri frumoase de acolo. :D

  • Luni, 29 Iunie 2009 at 22:36
    Dojo spune:

    Intoarce-te si poarta-te ca un danez in tara. Schimba mentalitati in jurul tau, foloseste tot ce ai invatat pentru a creste mai mult. Si nu pierde speranta, daca te-ai simtit acasa acolo, e clar ca trebuie sa ajungi in viitor. Iti tin pumnii, sigur vom mai auzi despre tara asta de la tine ;)

    Nu am fost pe acolo, am facut niste preumblari insa prin alte zone “germanice” si diferentele sunt enorme fata de ce avem aici. Am incercat si eu insa mereu sa invat ceva din vizitele mele acolo …

  • Joi, 2 Iulie 2009 at 23:13
    Stefan Gencarau spune:

    Salut Christian! Ma bucur foarte mult ca ai avut o experienta frumoasa in Danemarca si sper din tot sufletul ca avand in spate aceasta experienta vei continua sa lucrezi la Youth For Understanding Romania ca voluntar, pentru ca “distractia” de-abia acum incepe si avem mare nevoie de forte proaspete :-) si tu poti fi una dintre ele.

    @A.Faith toata lumea poate avea parte de experienta lui Sadak – have a look la http://www.yfu.ro

    Apropo… vrea cineva sa vada cum e experienta inversa ? Anul acesta Romania va gazdui 2 eleve de schimb din Germania care vin la noi asa cum a mers Sadak in Danemarca (detalii la office@yfu.ro)

  • Marţi, 21 Iulie 2009 at 12:18
    rcorps spune:

    Mai multe decât o experienţă am decis să plec pentru strudii universitare în Danemarca, cel mai probabil o să mă îndrept spre Copenhaga pentru că cele 3 universităţi prezente cu predare în engleză par să fie alegerea perfectă pentru viitor, chiar dacă după terminarea universităţii nu voi rămâne tot în DK.
    Frumoasă povestea, chiar mi-a placut modul în care ai abordat-o.

  • Joi, 3 Septembrie 2009 at 13:01
    sunflowerluv spune:

    M-ai impresionat si pe mine si mi-ai trezit amintiri frumoase. Prima oara am fost in Danemarca in Odense! Un semestru de exchange cu bursa Erasmus. Apoi m-am intors la Copenhaga la master pentru ca mi-a placut enorm stilul de viata si sistemul de invatamant daneze. Iti urez succes in continuare si sa duci/aduci cu tine schimbarea si maturitatea obtinute.

    Poate te intorci in DK. Pe Facebook am infiintat un grup al romanilor din DK. Join! :) http://www.facebook.com/group.php?gid=16445584879

    Vi ses, måske.

  • Luni, 1 Martie 2010 at 23:48
    Elena spune:

    Ma bucur ca ai avut parte de o experienta asa frumoasa in Danemarca si ca ai reusit sa creezi acel blog yfu, ar fi minunat daca fiecare din noi ar posta un mic mesaj acolo. Eu am fost in Germania in 2005, am facut acolo clasa a 11.a. Cand ma gandesc acum la asta, parca a fost un vis, asa repede a trecut timpul. Dupa ce am citit ce ai scris tu, parca am retrait emotiile de atunci :) Of, ce vremuri… Mult succes in continuare. Elena D.

Postează un comentariu

La prima vedere

Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, fost elev de schimb și viitor student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.