29
O poveste de succes
Acum câteva zeci de ani, când în România ?i în ??rile est-europene comunismul era în floare, oamenii din Occident î?i construiau (la propriu) singuri viitorul. Am s? v? spun acum o poveste de succes, exact a?a cum mi-a fost povestit? ?i mie ?i cel mai probabil ?i multor altora.
Acum 60 de ani trei copii se n??teau într-un mic or??el din Danemarca. Conform tradi?iei daneze, le putem spune pe numele mic: Jens, Morten ?i Frederik. Într-o zi, pe când cei trei b?ie?i aveau 16-17 ani, s-au gândit c? n-ar fi deloc r?u s?-?i asigure viitorul în loc s?-?i piard? timpul. ?i ce au f?cut? ?i-au pus min?ile de adolescen?i maturi la contribu?ie ?i s-au gândit s? contruiasc? trei case. Uite a?a, cum auzi?i. Nu ?tiu prea multe detalii legate de cum au ob?inut banii, ?i nu am vrut s? intru în detalii când am ascultat, mirat, istorioara. Tot ceea ce ?tiu e c? au fost de pe la ni?te b?nci (ce b?nci or fi fost prin anii ’60-’70 doar ei ?tiu), c? ei nu aveau atâ?ia bani, ?i nici familiile lor.
Dup? ce au avut banii, s-au apucat de construirea primei case pe unul dintre terenurile nefolosite ale unora dintre bunici. Trei oameni, o cas?. Lucrau weekend de weekend, f?r? pauz?. Trei oameni, o cas?, în fiecare weekend. Un an. Cam atât le-a luat prima. N-o fi fost ea f?cut? ca de meseria?i, doar era lucrat
? de trei tineri. Nu de speciali?ti, ci de trei ca voi care în timpul s?pt?mânii mergeau la ?coal?. Care aveau ?i teme. Care erau ?i sportivi. Care î?i mai ajutau ?i familia acas?, c? na, mai duceau ei ?i gunoiul, mai ?teargeau praful, mai sp?lau vasele.
A doua cas? a fost început? imediat ce au terminat-o pe prima. Au construit-o pe terenul altuia dintre ei, la doar câ?iva metri de casa unde locuia. A doua a ie?it mai bine pentru c? aveau mai mult? experien?? de la prima. N-au avut nevoie nici de plan, de nimic. Trei oameni dup? ce au f?cut o cas?, au mai f?cut alta. F?r? ajutor! Trei copii, practic. Nici nu aveau ?coala terminat?. Bineîn?eles, înc? se duceau la ?coal? în timpul s?pt?mânii. ?i lucrau tot în weekend. Nu erau mari exper?i, probabil c? aveau degetele umflate de la atâtea lovituri de ciocan. Poate c? au ?i c?zut de pe sc?ri sau poate c? nici nu au folosit schele pentru cas?. Nici nu m? îndoiesc de faptul c? nu ?tiau ce e aia. ?i dup? un alt an, au terminat-o ?i pe a doua.
?i dup? cum era în?elegerea de la început, mai aveau una de construit. A fost ceva mai greu, bani nu prea mai erau a?a de mul?i. Ce vre?i, erau copii, poate c? erau bombe la matematic?. Îns? dup? un alt an au reu?it s? o termina ?i pe cea de-a treia. Cu greu, probabil, fiind deja plictisi?i sau obosi?i de atâta munc?. Dar cum au spus de la început c? vor fi trei, trei au fost. Dup? trei ani de munc? grea aproape weekend de weekend, nu mai puteau. Dar visul era împlinit. To?i erau majori ?i puteau s? aib? casele trecute pe numele lor. Ar?tând total diferit, fiecare cas? a avut trei proprietari: Jens, Morten ?i Frederik.
Ast?zi, dup? al?i 40 de ani, când în România jum?tate dintre cei de vârsta asta se gândesc s?-?i cumpere loc de veci, Jens, Frederik ?i Morten fac afaceri cu case. Nu înseamn? c? îi dau banii afar
? din cas?, dar acel început i-a ajutat foarte mult în a avea o situa?ie financiar? cu mult peste medie. Vânzând toate cele trei case dup? mul?i ani, când lumea era interesat? în a cump?ra astfel de locuin?e de var?, fiecare ?i-a luat partea de bani cu care au f?cut ce au vrut.
Acum, Jens are o familie cu trei copii, dou? ma?ini, o mic? ferm? ?i un job bine pl?tit la o firm? de consultan?? financiar? (deci vede?i c? totu?i era cineva bun ?i la matematic??). Mai presus de astea, este „capul” familiei unde locuiesc în Danemarca. ?i ieri tocmai am f?cut o tur? prin jur ca s? vedem ni?te case pe care ar vrea s? le cumpere. În condi?iile în care mai are dou? în Danemarca ?i una în Bulgaria. ?i, dup? cum era de a?teptat, totul a început de la sutele de mii de coroane daneze câ?tigate pe propria cârc? în copil?rie. Deci vede?i, domnule Chiril?, ?sta e un exemplu. Asta trebuie s? fac? tinerii din ziua de azi.
S?-?i ia viitorul în mân?, s? munceasc? pentru ceea ce trebuie s? fie al lor. Discursuri înfl?c?rate, pline de pasiune ?i de iubire c?tre popor, ca scrisorica ta c?tre liceeni, nu ajut? la nimic. Pune mâna ?i f? ceva, nu te droga pe plajele din Costine?ti, dac? tot e?ti a?a de interesat de situa?ia ??rii. Poezii pot face ?i eu, dup? cum vezi. Poezii care din fericire sunt pove? ti de succes, nu doar cuvinte ros
tite sub sentimentul de patriotism.
10 comentarii to “O poveste de succes”
Postează un comentariu
La prima vedere
Sunt un blogger originar din Ploiești, interesat de design și programare, fost elev de schimb și actual student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine aici.
Posturi recente
- Sadak.ro se închide în ianuarie
- De ce protestele voastre sunt degeaba
- M-am născut între dobitoci
- Ce-mi doresc de la blog în 2011
- Romania – Danemarca trăit live
- Nici mie nu îmi place RDS
- Ce înseamnă project-based learning
- Ce mai fac și pe unde mai umblu
- Nu muncești, nu mănânci
- Am dat drumul la Goal-arena.com
Linkuri
Comentarii recente
- Sergiu Butnarasu on Sadak.ro se închide în ianuarie
- waven on Sadak.ro se închide în ianuarie
- Eveline on Sistemele de învățământ din România și Danemarca
- Serafino on Unguri vs. români, sau ei vs. noi
- Ceasuri Barbatesti on De ce protestele voastre sunt degeaba
- Sadak on Sistemele de învățământ din România și Danemarca
Categorii
- Altele (116)
- Danemarca (37)
- Editoriale (28)
- Evenimente (23)
- Sport (26)




Decebal spune:
Ai dreptate. Nu suport oamenii care mi se plang de situatia lor financiara, de problemele pe care le au, dar nu fac nimic sa progreseze. Se multumesc sa stea la la un loc de munca prost platit, strigand in gura mare ca vor altceva, dar nu actioneaza in nici un fel. De obicei plangerile de genul acesta le primesc de la diversi amici, cel mai des in carciuma, timp in care stau cu gramezi de beri in fata, pe care cheltuiesc, probabil, bani cu care ar putea sa faca ceva benefic pentru viitorul lor.
Chestia cu “scrisoare pentru liceeni”, nu mi se pare un lucru rau insa. Varsta liceului este o varsta in care cu totii am avut anumite modele pe care doream sa le urmam. Puteau fi Ozzy Osbourne sau Bill Gates, nu conta. Ascultam ceea ce spuneau modelele noastre si doream sa fim ca ei. Un mesaj in genul aceluia transmis de Chirila nu poate fi decat benefic pentru anumiti liceeni, tinand cont de ceea ce se intampla prin scoli in zilele noastre.
Sadak spune:
@ Decebal
De acord, mesajul lui Tudor Chirilă este benefic. Dar nu spus de el. Nu spus de cineva care a fost prins beat pe străzile din Costinești, care cântă despre sărăcie și garsoniere, dar are o casă uriașă, despre iubire, dar schimbă femeile ca pe șosete. El nu are caracterul necesar pentru a da sfaturi. Nu este el în măsură să dea sfaturi. El este un nimic pentru societate. Un simplu … cântăreț pe care nu-l știu să fii făcut ceva benefic pentru România în viața lui.
Decebal spune:
Ei, macar astuia nu-i este asigurata bautura din banii statului. Daca este sa vorbim de cineva care chiar nu a facut nimic, a baut toata viata, pana a dat in ciroza, dupa care a mai si papat banii nostri, ai contribuabililor nu imi vine alt personaj in minte decat Cristi Minculescu.
Vreau sa spun ca o mare categorie de elevi sau liceeni vad in Tudor Chirila un idol. Multi si-ar dori sa fie “cool” ca personajul acesta. Daca ar fi transmis un mesaj prin care spunea ca este misto ca liceenii sa bea si sa se drogheze era mai nasol.
Uita-te prin SUA, la capetele patrate ale americanilor care s-au sinucis datorita unor mesaje transmise de trupe ca Slipknot sau Cannibal Corpse.
Tu din acest punct de vedere gandesti total subiectiv, asta este parerea ta despre Tudor Chirila, probabil ca liceenii carora le transmite el mesaje il vad ca pe un Superman roman.
Daca se trezea Horia Roman-Patapievici sa transmita liceenilor ca nu este bine sa bea si sa faca idiotenii, ma intreb cine l-ar asculta.
waven spune:
Eşti cam dur în concluzii dar doar vârsta-i de vină. Despre băutura, sărăcia şi iubiri îţi doresc să le simţi pe pielea ta să vezi că oamenii la bază nu sunt absolut deloc diferiţi indiferent de ocupaţiile lor zilnice. În rest, povestea a fost frumoasă :)
Sadak spune:
@ waven
Și eu care credeam că cititorii mei îmi vor doar binele. Și acum aflu că tu îmi dorești sărăcia. Păi cum îmi mai plătesc eu hostul la anul, dacă nici bani de pâine n-o să am? Pe WordPress nu o să revin. Nu știu dacă e de la vârsta. E posibil să fie de la faptul că nu-l sufăr pe Chirilă. Am și eu dreptul la simpatii și antipatii.
Catalin spune:
Nu stiu daca este cel mai bun exemplu al unei povesti de succes, dar stiu ca este un foarte bun exemplu pentru multi romani care stau si se plang ca o duc rau, fara sa miste un deget pentru a le fi mai bine. Este mai usor sa dai vina pe politicieni, sistem, ghinion etc. decat sa te apuci efectiv de facut ceva… orice, macar sa incerci.
Mult succes in ceea ce faci!
waven spune:
Crede-mă că apreciezi cu totul altfel lucrurile atunci când treci prin ele. Şi nu este absolut nicio ruşine să fi sărac, mai ales dacă vorbeşti la trecut despre sărăcie.
Sadak spune:
@waven
N-am spus că e o rușine. Doar că nu mi-o doresc, indiferent la ce m-ar putea ajuta sau dacă m-ar putea ajuta.
Mada spune:
erm, conteaza mult de la cine vin sfaturile, si de la cine te roaga sa iti iei viitorul in maini si sa arunci cu el de pamant, sau sa faci ceva folositor cu el. scrisoarea catre liceeni ma lasa rece, personal. iar tudor chirila… sa se rezume la vama [veche].
Despre dezbaterea celor trei candidați « Sadak spune:
[...] Ei bine, însă, nu am văzut nimic din cele de mai sus. Până la urmă, dezbaterea asta a fost un prilej în plus de a se acuza între ei, de a se dezgropa morții și de a încerca fiecare să câștige o parte din electoral prin lucruri murdare. N-am auzit ce idei de viitor au. Nu știu pe cine să votez dacă mă gândesc la faptul că suntem în criză; economica, dar mai ales politică. Nu știu cum vor cei trei candidați să mă scoată pe mine, cetățean român, din problemele financiare. Nu știu cu ce mă pot ajuta ei dacă discutăm despre dorința mea de a trăi mai bine. Știu, însă, remunerația lunară a directorului de la EximBank, știu concluzia dosarului „Flota” (concluzie dată de Daniel Morar, da?), și mai știu și că Tudor Chirilă este un exemplu moral al societății noastre, pentru scrisorica aia a lui. Scrisoare despre care am vorbit aici. [...]