Am început pe 13 august, o zi pe care nu cred c? o voi uita niciodat?. În afar? de faptul c? a fost ?i prima zi de ?coal? în Danemarca, a fost ?i prima zi la handball. ?i ?ti?i voi ce greu e s? te integrezi de la început într-un grup. Ei bine, e mult mai greu atunci când nu ?tii limba. Trebuie s? te ui?i ce fac al?ii, s? încerci s? faci la fel. Bine c? nu eram încep?tor ?i nimic f?cut aici nu a fost nou pentru mine. Am avut la început ?i translator, s? îi zic a?a. Mai întrebam pe unii care ?tiau englez? ce înseamn? aia ?i aia. ?i a mers.

Timpul a trecut. Repede, de-altfel. S-a f?cut septembrie, octombrie, noiembrie. În noiembrie deja rupeam bine în danez?, chiar dac? nu în?elegeam perfect. M? integrasem în grup deja, cerusem ?i primisem num?rul 6 ?i jucasem chiar ?i câteva meciuri pentru echipa a doua.

Totul mergea ca pe roate. Mergeam la antrenament de pl?cere, a?a cum am f?cut de fapt toat? via?a. Pentru c? mereu am considerat c? în sport (?i nu numai) munca este cel mai important lucru. Talentul? Astea sunt doar figuri. Munc? s? fie, apoi ne gândim ?i la floricele.

La antrenamente ?i în meciuri am jucat exact acolo unde m? sim?eam cel mai bine, pe pivot. Mai to?i antrenorii în România m-au folosit ca extrem? pentru faptul c? eram foarte rapid (?i înc? sunt). În Danemarca s-a g?sit solu?ia perfect?. Extrem? în ap?rare, pivot în atac. Este exact ceea ce fac cel mai aproape de perfec?iune. D?deam goluri ?i de pe contraatac, punându-mi în valoare viteza, ?i în ofensiv? jucam pivot, pozi?ie care îmi place cel mai mult. A trebuit s? vin în Danemarca s? g?seasca ei solu?ia asta, c? în România nimeni nu s-ar fi gândit.

Timpul a trecut iar.

S-a f?cut decembrie. A venit ianuarie 2009.

Deja eram de ceva timp integrat, mergeam la petreceri cu colegii ?i la antrenamente eram prieteni a?a cum erau ?i ei între ei. B?ie?ii au fost grozavi. Niciunul cu figuri, impresii, c? noi suntem mai mari (am fost cel mai mic din echip?), c? tu e?ti str?in, c? noi suntem mai buni etc. N- am auzit niciodat

? a?a ceva. Erau antrenamente unde plecam ultimul la alerg?ri sau trageri la poart?, erau antrenamente unde plecam primul, ?i n-am auzit niciodat? vreun comentariu. C? nu se face. Oameni civiliza?i, ce s? zic.

Clubul era unul mic, de lig

? inferioar?, dar performan?a care se f?cea acolo era impresionant?. Mul?i au zis c? nu am ce înv??a de la un club mic. Dar nu e a?a, pentru c? în Danemarca sunt undeva pe la 7 serii, în timp ce în România nu am auzit niciodat? de Liga a treia. Probabil c? exist?, dar nu-mi spune nimic. Aici se face performan?? la orice nivel. Seriozitatea e la fel de mare la Blåbjerg HK cum e ?i la Skjern sau FC København. Plus de asta, am f?cut antrenamente cu seniorii, deci înc? un plus fa?? de ce a? fi putut înv??a acas? de la juc?tori de vârsta mea.

?i iat? c? vremea a trecut foarte repede ?i este deja aprilie. Pe 2 aprilie am avut ultimul antrenament. Pentru ei e doar finalul altui sezon. Se vor întâlni în august iar. Pentru mine îns? a fost tare trist, s? ?tiu c? e posibil s? fie ultimul antrenament de handball din via?a mea. În România banui?i cum merge treaba. O s? mai încerc ?i acas?, dar nu garantez c? voi reu?i din simplul fapt c? fiecare antrenor î?i are prefera?ii lui. Mi-a p?rut r?u când m? gândeam la tot ce a fost ?i când mi-am amintit de toate golurile date pentru echip?, de toate rat?rile (monumentale unele dintre ele), de toate victoriile ?i toate înfrângerile. ?i nu, tot n-am auzit comentarii nici când ratam de la 7 sau de pe semicerc. Înc? un lucru care mi-a pl?cut aici e c? dup? fiecare gre?eal? (la antrenament sau în timpul meciurilor) e?ti încurajat cu un „Kom igen!”. În traducere liber? un fel de „Vino iar”. Dar de fapt asta înseamn? un fel de „Încearc? iar”. Probabil c? în România s-ar fi comentat ?i ai fi fost cam înjurat de colegi.

?tiu, Blåbjerg îmi va lipsi, la fel ?i echipamentul cu num?rul 6 de care m-am ata?at tare mult. Nu c? ar conta num?rul, dar mi-a pl?cut c? fiecare avea num?rul lui, nu se luau la întâmplare tricourile. Am îns? speran?a c? tot ce am adunat ?i înv??at aici m? va ajuta acas?, pentru c? de l?sat nu m? las. Ah, ?i dac? ai ghinion s? fie echipa ta aia unde vin … o s? ne cam b?tem pe unul dintre cele ?ase locuri de pe teren. Promit! ;)