De la Adrian Diaconu până azi « Sadak
Apr
19

De la Adrian Diaconu până azi

Pe 19 aprilie 2008 mi-am deschis blog. Veneam de la gala „Invincibilii” în care Adrian Diaconu a devenit campion mondial la categoria WBC. Aveam încă în minte momentele de când Adrian l-a ținut câteva secunde în pumni pe Henry în colțul ringului. Nu doar că a fost prima mea gală de box la care am participat, dar a fost ulterior și prima seară în care m-am culcat și cu eticheta de blogger aplicată. Primul post îl găsiți aici. N-am avut chef să-l recitesc, și poate că nici nu mi-aș da seama, dar probabil că stilul meu de scris a evoluat mult de atunci. Știți voi, e ca și cum te uiți zilnic în oglindă, dar trece un an și nu se observă nicio schimbare chiar dacă tu crești conform procesului natural. Așa că vă voi lăsa pe voi să îmi transmiteți ce credeți că s-a schimbat de un an de zile până azi. Ah, da, știu, mulți dintre voi nu știați de mine atunci. Măcar puținii care știau să îmi spună ce s-a transformat în bine și ce s-a transformat în … bine.

După cum dă bine, ar trebui să prezint aici și niște statistici. Voi începe cu numărul de unici, mic la fel ca un șoricel pe lângă un elefant. Puțin peste 9000 pe vechea adresă (9 luni), și peste 6400 pe noua adresă (3 luni). Cam cât face zoso în 4-5 zile mai slabe. Am folosit special șoricelul și elefantul. Un număr de 132 posturi și peste 460 de comentarii, cu o medie aproximativă de un post la trei zile. Eu zic că e de bine. Acum fiecare își poate da cu părerea.

Pentru mine acest an în blogging a însemnat nu doar trecerea „pe cârtie” a gândurilor mele. Am cunoscut foarte multe persoane, majoritatea niște oameni de nota 12 (ce vreți, asta e nota maximă în Danemarca), persoane care m-au ajutat atât în promovarea blogului cât și cu sfaturi care ulterior mi-au folosit. Am intrat în noi comunități cum ar fi Forumul Bloggerilor și am învățat ce sunt FeedBurner sau FeedReader. Am învățat ce e Twitter și cum să-l folosesc. Am învățat cu ce se mănâncă WordPress-ul și mi-am reamintit noțiuni de HTML când a trebuit să-mi modific singur tema pe care o aveți acum în față. Anul acesta nu a fost important doar din punctul de vedere al blogului, ci și din punctul de vedere al experienței de viață pe care o trăiesc în Danemarca. Și, spre deosebire de aceasta, care se va termina în vară, participarea mea activă pe acest blog nu se va termina prea curând. Nu pot să vă spun că voi scrie mai bine, că voi scrie exact ceea ce vă interesează sau că nu vom avea de ce sa ne mai contrăm. Dar măcar faptul că o să continui cu blogul pot să vi-l promit. Țineți minte asta pentru 19 aprilie 2010. Eu vă voi reaminti pasajul și atunci.

Am avut în anul ăsta și perioade în care pur și simplu nu veneau cuvintele sau subiectele, și am avut și perioade (ca cea recentă) în care parcă îmi venea să scriu și de mai multe ori pe zi. Totul depinde de perioadă. Nu cred că mai e o surpriză faptul că încerc să scriu o dată la două zile și să nu mă abat de la această regulă, dar din nou, nu știu când va veni o perioadă (pentru că e cert că va veni) în care nu mă voi mai putea ține de acest program. Și nu din lipsă de timp, ci din lipsă de subiecte. Știu, lumea e mare și dacă ne apucăm să filozofăm, găsim sute de posibilități. Problema e că am încercat să-mi creez un stil propriu, nu să comentez orice știre apărută la TV. N-am apelat prea des nici la fimulețe de pe YouTube, și nici la „via-uri”. În anul ăsta am învățat că pentru a scrie ai nevoie de practică, la fel ca în orice sport. A fost un an în care când m-am apucat să scriu un articol cuvintele veneau singure. Tot eu le tastam, normal, că doar nu se tastau singure, dar momentele în care mă opresc și zic „omule, articolul e prea scurt și nu mai e nimic pe țeavă” sunt din ce în ce mai rare. Dar, din nou, e o chestie care se poate opri la un moment dat, la fel ca și forma spectaculoasă a unui jucător de fotbal. Și aici ne oprim cu promisiunile.

Mai avem lista de mulțumiri pentru primul an. Și voi începe cu tine. Da, tu, cel care mă citești, chit că ai început să mă citești de ieri sau că ești unul dintre primii vizitatori ai blogului de pe vremea când eram pe wordpress. Pentru că fără tine eu nu aș mai scrie asta, că doar nu sunt nebun să scriu pentru … mine. Și chiar dacă mă citeai la început pentru că îmi erai coleg, la un moment dat te-ai fi săturat de atâta colegialitate să mă citești de peste 130 de ori, nu? Pentru simplul fapt că revii eu trebuie să-ți mulțumesc. Și o voi face și la anul, și peste doi ani, trei, patru, sau până când voi mai scrie pe blog. Mai sunt anumite persoane cărora ar trebui să le acord mulțumiri speciale, dar sunt sigur că ele se știu și poate unora nu le-ar surâde un link aici.

Blogul a devenit deja un obicei. E ca și mersul la toaletă, doar că păstrez hainele pe mine. Cred că până și calculatorul meu s-a obișnuit și ar fi în stare să pornească singur scrierea unui nou articol dacă eu uit. Și e mult mai greu să te dezobișnuiești de ceva decât să-l eviți de la început. Eu n-am vrut să-l evit și nici nu vreau să mă dezobișnuiesc. Și nici nu o voi face …

Articole asemănătoare

Duminică, 19 Aprilie 2009   //   Altele   //   6 comentarii   //   Tags: ,


6 comentarii to “De la Adrian Diaconu până azi”

  • Duminică, 19 Aprilie 2009 at 8:29
    DubluVe spune:

    La mulţi ani bă :)) >:D< Hristos a Înviat! Mă bag şi eu în “ţeavă”, că e urât de tot să ai pană de inspiraţie, tocmai când te crezi pe val… Te numeri, mă număr, şi alţi câţiva se numără printre cei care pot să scrie şi mai mult de 2 rânduri şi un clip pe blog. Orice s-ar zice, asta contează :)

    Cât despre mersul la toaletă… Asta rămâne tabu! Că dacă am sta să scriem la fel de mult ca durata excursiilor la “tron”, probabil… probabil am bate nişte recorduri, dacă mă-nţelegi :))

  • Duminică, 19 Aprilie 2009 at 9:46
    mih spune:

    Ei bine, asta chiar m-a impresionat. Scrii bine, scrii frumos, scrii simplu ! Da-i inainte :)). Sper sa apuc si pe la anul sa vad o postare asemanatoare.

    Hristos a Inviat !
    Te salut si pe tine DubluVe ! :))

  • Duminică, 19 Aprilie 2009 at 16:32
    ... spune:

    la multi ani \:d/ & Hristos a inviat! :*

  • Duminică, 19 Aprilie 2009 at 20:58
    Mada spune:

    La muuuulti ani!
    Hristos a inviat, toate cele bune!

  • Luni, 20 Aprilie 2009 at 23:00
    Alexa spune:

    mult succes si pe viitor :)

  • Miercuri, 22 Aprilie 2009 at 19:44
    Raluca spune:

    bafta in continuare si multumesc ;)

Postează un comentariu

La prima vedere

Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, fost elev de schimb și viitor student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.