De câte ori n-a?i auzit cuvintele „Te iubesc” de la persoana drag?? ?i nu doar de la persoanele dragi, ci ?i de la simpli prieteni. To?i î?i spun c? v? iubesc. Lumea asta e plin? de iubire se pare. Unii se bombardeaz

? peste ocean, al?ii (aceea?i, de fapt) se bat pentru petrol prin Irak, iar al?ii nu sunt mul?umi?i cu comunismul din China. Dar totul este plin de iubire. To?i ne iubesc, noi îi iubim pe to?i.

La partea cu prietenii o în?eleg. Nimeni nu o zice pentru c? are impresia c? a?a e. Mul?i o zic pentru a le ar?ta prietenilor afec?iune. ?i s? zicem c? e normal când sim?i c? respectiva amic? înseamn? mult mai mult decât prietenul pe care-l ai de trei s?pt?mâni. Dar nu aici e problema. Problema e la rela?iile adev?rate.

Ai prieten? de dou? ore? O iube?ti. Clar i-ai spus asta deja, cel pu?in de trei ori. N-ai spus-o? Înseamn? c? ?i-o fi ru?ine, dar de spus tot o s? o spui pân? când v? desp?r?i?i. C? a?a se face. C? fetele sunt geloase. Nu ?tiu dac? „geloase” este cuvântul potrivit, cred c? „orgolioase” e mai apropiat. M? întreb dac? între ele, fetele fac ?i concursuri legate de cuvintele astea dou?. Dac? nu le-ai spus c? le iube?ti, înseamn? c? nu mai merge rela?ia. Nu se poate, adica nu mi-ai zis c? m? iube?ti? Aaaa, gata, nu ?ii la mine, ne desp?r?im! Super, nu? Practic ne for?eaz? s? spunem ceva ce nu doar c? e posibil s? nu sim?im, dar e posibil s? nici nu ?tim ce înseamn?.

Normal c? e posibil ?i asta. Exista cu siguran?? persoane care au spus-o doar din aceast? mic?, dar important? obliga?ie. Genul de persoane care nu au avut vreo rela?ie mai lung? decât dou? s?pt?mâni. Crede?i c? vreunul dintre ei a spus vreodat? cuvintele astea dou? pentru c? le sim?ea? Eu nu cred. Am trecut prin cam toate posibilit??ile, ?i da, de multe ori pân? ?i eu am trebuit s? o zic de complezen??. Pentru c? altfel r?mâneam cu buza umflat?.

Am citit într-una dintre c?r?ile lui Mario Puzo un pasaj interesant. Personajul principal ?i logodnica lui st?teau întin?i în iarb? uitându-se c?tre cer. Ea îi spune la un moment dat c? nu îi vine s? cread? cât timp au stat acolo, iar logodnicul o întreab? dac? mai poate sta un pic. La ce te gânde?ti? întreab? ea. La vreo 50-60 de ani, r?spunde el întinzând mâna în care se afla un inel. Cam asta înseamn? „te iubesc”. S? v? uita?i ambii în oglind? ?i s? v? vede?i unul altuia viitorul. Ok, s? zicem c? la 15 ani nu ?tii ce înseamn?, ?i probabil la vârsta aia e ? i destul de greu s

? realizezi. Dar nu po?i s? spui asta din prima zi, chiar ?i atunci când de-abia ?i-a dat musta?a.

Pe de alt? parte, a?a cum am sus?inut ?i mai devreme, dac? nu o spui e de r?u. E ca un r?u necesar. Dac? nu o spui, rela?ia nu poate merge. Dac? o spui ?i totul se termin?, vine fata, draga de ea, ?i spune c? de fapt tu nu ai iubit-o. P?i da, frumoaso, nu te-am iubit, dar dac? nu-?i spuneam n-a? mai fi fost cu tine. Sunte?i de acord, sper. Fetele, voi ce zice?i? Parc? am dreptate, nu? E chiar nevoie mereu s? v? umfl?m orgoliul cu astea dou? cuvinte care au început s? fie un „bun? ziua” al oric?rei rela?ii? Nu v? pute?i ?i voi mul? umi cu faptul c

? e cineva lâng? voi, cineva care chiar dac? nu v? iube?te (aten?ie, vorbim de adev?ratul sens al cuvântului aici), m?car ?ine la voi? Cineva care v? accept? a?a cum sunte?i, cineva care nu vrea s? v? schimbe ?i care e în stare s? treac? peste probleme pentru voi. Cineva care, în final, v? va spune c? v? ?i iube?te. Dar o s? o spun? atunci când într-adev?r va sim?i asta. Atunci când lucrul ?sta valoreaz? mult mai mult decât dou? cuvinte aruncate în grab? la desp?r?irea din parc. ?i v? spun eu, odat? dobândite pe bune cuvintele astea dou?, v? vor face s

? v? sim?i?i mult mai bine decât v? pute?i imagina.