Red Light District « Sadak
Mar
30

Red Light District

Da. Amsterdam. Da. Prostituate. Pardon. Dame de companie. În geamuri. Să știi măcar ce cumperi, nu? Ei bine, Cartierul Roșu este un „lait-motiv” al tuturor celor care merg în capitala Olandei. Dacă n-ai mers acolo înseamnă că ai fost degeaba în Amsterdam. Și până la urmă, așa e. E ceva special, n-ai să vezi peste tot aceleași lucruri. Reformulez. O să vezi așa ceva peste tot. Da, ai citit bine. La orice colț de oraș vei găsi așa ceva. Doar că nu le găsești în vitrine. Le găsești făcând cu mâna la tiruri pe DN.

E vreo diferență? Nu cred. Tot prostituție se face și în Olanda. Diferența e că acolo e legalizată. Doar nu credeați că intri și se dau prăjituri, urmăriți un documentar și apoi faceți un mic resumé al său. În franceză, bineînțeles. Tot cu fundul dau și alea. Și dacă nu mă credeți, așteptați să îmi auziți povestioara.

Eram în Amsterdam săptămâna trecută, în Cartier, cu colegii. Cinci băieți, pe fete le-am lăsat să plece acasă. Păreau afectate sufletește că semenele lor pot face așa ceva. Afectate? Jignite. Aveam impresia că unele dintre ele chiar vor să plângă. Păstrând proporțiile. Așa că am plecat cu băieții într-o mică excursie în Cartier. La un moment dat ne-a venit ideea să intrăm. Aveam și bani, și voință, și motivație. Ce mai trebuia? Să găsim fiecare pe cine trebuie. N-a durat mult. Fetițele sunt chiar frumușele. Unele dintre ele.

După ce am ales-o am intrat. Am negociat. 150 de euro. Ieftin, nu? Cum am scos banii fata a și tras perdelele. Lumina roșie de-abia se mai vedea. Era aproape întuneric. Ca într-un coșmar. Roșu, iad, foc, nu vă zice nimic? Începea să îmi fie frică. Dar m-am liniștit repede. M-a liniștit Johanna de fapt. Frumos nume pentru o prostituată, nu? Johanna, chiar îmi plăcea cum sună. Cât eu mă tot gândeam la prostiile astea, ea se dezbrăca. De fapt nici nu era prea mult de dat jos.

Am întrebat-o ce face și de ce se dezbracă. Și mi-a răspuns că asta e treaba ei. Dar eu mă miram … unde sunt prăjiturelele? Despre ce va fii documentarul? Și oare chiar știe franceză Johanna? Nu de alta, dar eu nu știu. Poate știe ea și pentru mine. Știam că ne vom simți bine împreună imediat ce am văzut-o în vitrină cu degetul în gură. Dar am crezut că este un film educativ despre igiena personală. D-alea cu „Nu e bine să bagi degetul în gură. Spală-te pe mâini!”. Eram dezamăgit. Johanna nu era decât o prostituată, dar eu văzusem în ea o persoană cu care pot vorbi franceză. Franceza aia cică atât de romantică. Romantică? Pe mine mă duce cu gândul la orice altceva, doar la romantism nu.

Mi-a spus că dacă nu îmi convine pot să-mi iau jumătate din bani și să plec. I-am zis că nu vreau să plec, dar m-a dezamăgit. Așteptam de la ea să se ridice la alte standarde culturale. A crezut că fac mișto de ea. Mi-a dat, mai mult cu voia ei decât cu a mea, tricoul jos, ca apoi să mă descalțe. Chiar nu știam ce se întâmplă. Cum era să îi spun că eu de fapt vreau altceva de la ea? Oare dacă încercam în franceză, reușeam? La dracu, eu nu știu franceză. Și cum Johanna se apropia periculos de mine, m-am trezit. Știți când aveți coșmaruri și vă treziți în ultimul moment, nu? Ei bine, la fel a fost și la mine.

Nu, n-am plătit nici 150 de euro, n-am fost nici la fetițe și știam că acolo nu se dau nici prăjiturele. Am vrut doar să vă întreb, în stilul meu, dacă voi credeți că e o diferență între Red Light District și DN1. În afară de cea de preț. Eu cred că nu este. Toate sunt prostituate. Toate fac același lucru. Doar că unele o fac într-un mod mai „de lux”. Șarmul (sau să zicem charmeul ?) pe care-l arată în vitrină nu ascunde nimic altceva decât ascunde piciorul întins al oricărei curve de pe străzile din România. Și nu doar din România, că doar n-o fi patria curvelor aici (?). Din toată lumea. Toate sunt la fel. Doar că, repet, unele stau în spatele unui geam și pot fii privite pe gratis. Dacă te uiți insistent la o prostituată pe stradă, riști să te bată. Și să-ți ia și banii. Așa că aveți grijă în Cartierul Roșu, că nu se dau banane. Dimpotrivă, se iau. Nu veți vedea nici „The Curios Case of Benjamin Button”. Ah, în schimb, e posibil ca fetele să știe engleză bine. Doar turiștii le încearcă. Olandezii s-or fi săturat. Despre franceză nu știu ce să zic. Poate că ar trebui să încerci și să-mi spui tu. Dacă știu franceză, e clar: cândva o să revin acolo.

Articole asemănătoare

Luni, 30 Martie 2009   //   Altele   //   9 comentarii   //   Tags: , , ,


9 comentarii to “Red Light District”

  • Luni, 30 Martie 2009 at 11:52
    Alexa spune:

    Mai Chris, ne bagi in sperieti aici. Eram cu Anca si citeam, citeam, exclamand printre randurile scrise de tine cate un “Doamnee, Doamnee!!” :)) Oricum…ar fi fost interesant sa fi fost adevarata povestioara ta :D Aveam si noi cu ce sa tachinam apoi :)
    Iar despre tipele astea… n-am ce zice. O fi vreun hobby, io stiu?!

  • Luni, 30 Martie 2009 at 16:19
    dheo spune:

    Wow, pana la un punct chiar am crezut ca povestioara ta e adevarata :))

  • Luni, 30 Martie 2009 at 19:19
    A.Faith spune:

    puteam să jur că o să scrii că i-ai tras-o :))

  • Luni, 30 Martie 2009 at 19:31
    Sadak spune:

    Chiar tuturor v-am dat impresia asta?:))

  • Luni, 30 Martie 2009 at 22:07
    Alexa spune:

    DA :))

  • Marţi, 31 Martie 2009 at 17:25
    Kabool spune:

    Da, dupa modul in care ai inceput da:))

  • Marţi, 31 Martie 2009 at 20:02
    Florin spune:

    Ce-i drept, nu ma asteptam sa fi spus la sfarsit ca e doar un vis, dar mi se parea foarte dubios ca tu stai la filosofeli in timp ce te dezbraca cineva, fie ea si curva.

  • Marţi, 21 Aprilie 2009 at 6:00
    Cum e să fii elev de schimb (V) « Sadak spune:

    [...] care, din nou, v-am povestit. Aici. Și dacă nu ați citit la vremea respectivă, și despre Red Light District câte ceva. Apoi, ca să completez lista de auto-promovare, vă reamintesc și linkul de la Openul [...]

  • Marţi, 27 Aprilie 2010 at 18:35
    Cristi spune:

    Iti spune unu care chiar a intrat. “Fifty suck, fifty fuck”……dar la scurt….la foarte scurt.Daca vrei la pielea goala iti mai cere 20 de euro si asa mai departe.

Postează un comentariu

La prima vedere

Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, fost elev de schimb și viitor student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.