Da, chiar vorbesc serios, și eu știu ceva despre ele. De fapt, cine mă cunoaște v-ar putea spune că nu sunt un sfânt. Ohoooo, chiar sunt departe de statutul ăsta. Și tocmai pentru că nu sunt un sfânt și am avut un coleg de bancă total opus din punctul ăsta de vedere, ne-am gândit să scriem amândoi despre asta. Despre cum abordezi tipele, despre cât stai cu ele, despre de ce și despre dacă. Dar toate acestea un pic mai târziu.

Ideea i-a venit lui Mihnea cu ceva timp în urmă și mi-a plăcut, așa că l-am lăsat pe el să scrie primul articolul. Că e 8 martie e o simplă coincidență, nu ne-am propus să iasă de ziua femeii. Comentariile mele la articolul lui le găsiți la finalul postului său. A scris bine, dar nu îndeajuns de bine. De ce? Păi cum de ce, nu v-am mai explicat că părerea mea e cea mai bună mereu? :))

Ok, trecând peste micul moment de laudă nefondată, trebuie să vă spun că eu nu sunt ăla sentimental. Chestia asta e plină de avantaje, dar în cazul meu dacă te-ai ars o dată, nu îți va fii bine. M-am mai ars și eu, dar nu m-a făcut cu mult mai precaut. Și da, încă mai cred că la vârsta asta trebuie să te distrezi. Mihnea m-a contrazis aici, crezând că eu am impresia că dacă țin pe cineva lângă mine sunt slab sau idiot. Nu, nu e un argument tras la țintă. Pentru că, era o vorbă mai veche, nu are nicio legătură sula cu prefectura. N-am zis că sunt slab, ci doar că nu vreau să am lângă mine pe cineva doi ani doar de dragul de a avea o relație lungă. Nu mă interesează să îi fac pe alții să zica „wow”, mă interesează
propria părere și propriile sentimente, care chiar dacă sunt greu de găsit, există undeva acolo.

Da, v-ați dat seama probabil, eu am fost mereu cel cu relații scurte. Neimțitul, porcul, dobitocul, insensibilul. Pe toate le-am auzit. Și totuși, vă pot spune că relațiile au fost destul de multe. Nu mi-am luat niciodată un etalon, ci pur și simplu când am simțit că trebuie să se termine, s-a terminat. Nu, nu am sufletul rece, țin și eu la persoane, am ținut și la fete, dar nu așa într-un hal încât să jonglez cu portocalele. Și nu pentru că sunt bărbat și sunt tare. Nu. Pur și simplu pentru că așa am crezut că e mai bine. Pentru că nu înțeleg cum să stai cu cineva așa de mult timp la 14,15,16 sau 17 ani. Sunt adeptul acelei vorbe care spune că o să trăiești toată viața cu o singură femeie, nu te vei plictisi?

Mihnea a mai adus un argument cum că relațiile se strică și din cauza prietenilor. De acord, dar asta se poate întâmpla indiferent în care dintre cele două situații te aflii, așa că tăiem de pe listă și asta. Intră și el tot la sula și prefectura. E la fel ca și treaba cu frumusețea femeii, care stă de fapt în ochii celor care le privesc. Trăim într-o lume în care totul e în schimbare, inclusiv ceea ce vor femeile. Da, și despre asta știu ceva. Într-o lume în care abordarea „old school” nu mai are efect la prea multe persoane, trebuie să înveți să te schimbi. Și știți când se va întâmpla asta? Atunci când veți vedea pe cineva într-o clasă paralelă, să zicem, și veți saliva. Dar, știind că nu e deloc „old school”, nu veți avea curaj să-i spuneți nimic. Atunci veți realiza că bine-ar mai fi fost să fiți în pas cu moda.

Mihnea zicea de prietenie între un băiat și o fată. Există, într-adevăr. Poate el reușește, mie însă mi-ar sta în gât ca cea mai bună prietenă a mea să fie și persoana la care țin. Adica să fiu în acea sferă a prieteniei din care să nu pot ieși pentru că i-am zis că nu vreau să fim mai mult decât prieteni. Nu, pentru mine asta nu e posibil. N-o să fac niciodată așa ceva. Cum să-mi fii cea mai bună prietenă dacă mie-mi place de tine și te mai pomenești că e și invers? Ah, după relație e altă treabă. Aici sunt în totalitate de acord și cred că e bine să rămâi prieten cu cea cu care ai fost împreună, chit că asta a însemnat două zile sau două luni.

Dacă luăm problema din celălalt punct de vedere, treaba stă mult mai bine. Eu pot să etalez ambele abordări, am făcut-o și a mers chiar și cu cea „old school”. Dar asta foarte rar, și doar cu anumite persoane. Pentru că niciun om nu seamănă cu celălalt. De aceea există și păreri diferite. De aceea lucruri pe care Mihnea le consideră de bun simț, n-au loc la mine în concepție, și invers. Uneori nici măcar argumentele nu sunt de ajuns. Chiar dacă îi pui cuiva pe masă întregul tacâm, el tot crede că-ți lipsește lingurița pentru desert. Și eu cred că e normal să fie așa. Este un subiect fin, și cred că abordarea unei tipe ține de cum e ea, și nu de ceea ce crezi tu. Am fost în stare să mă și aplec, dar să stau și cu spatele drept și nasul pe sus. Depinde în principal de persoana pe care o ai în față. Mi-ar fi plăcut mult să avem și părerea unei domnișoare aici, dar pentru asta există rubrica de comentarii. Eu nu cred ca exista abordarea perfectă, dar dacă ar fi să înclin pentru unul dintre comportamente, cu siguranță ar fi al meu. Mihnea crede altceva…

Mă aşteptam :)) Mă aşteptam şi eu, ca şi el, ca argumentele mele să şteargă podeaua, după ce-mi va citi jumătatea de articol. Legat de chestia cu vârsta şi etalonul… M-am referit STRICT la situaţiile în care tu chiar crezi că persoana respectivă merită să fie alături de tine (n-o luaţi ca pe o remarcă grandomană, am eu nişte probleme de exprimare), atunci până şi TU îţi vei da seama că se poate. Pentru că există unele fete de care… pur şi simplu nu te plictiseşti. Fie pentru că nu vrei, fie pentru că nu poţi. Sunt greeeeu de găsit, dar îţi vei da seama când o găseşti pe-a ta :D. Next:

Părerea a treia nu mi-a surâs ca idee. În parte pentru că articolul e menit să sugereze antiteza dintre metodele “de operare”, iar o a treia părere l-ar fi făcut fie inegal, fie l-ar fi compromis prin acceptarea simultană a celor două părereri. Iar cealaltă parte… Poftim? Aveţi IDEE câte fete sunt?! Să nimereşti una care poate să dea o părere atât de obiectivă e… ficţiune. V-aştept pe DubluVe.

Articole asemănătoare

• Bărbatul sau femeia – cine face primul pas? (3)
• Te iubesc, dar … bani mai ai? (19)
• Reacții hormonale masculine (3)