15 comentarii to “Animalul de casă”

• Marţi, 3 Martie 2009 at 10:44
  mih spune:

  Eu am fost in a doua posibilitate , m-am atasat din ce in ce mai mult de el ( papagalul ) si uite , ca iar imi aduc aminte de el … Cat am plans dupa Ajax … asta ii era numele :) Eh , asta e , cand ne cumparam un animal trebuie sa luam in calcul si aceasta situatie , ca nu va trai mult .
• Marţi, 3 Martie 2009 at 10:59
  Sadak spune:

  @mih
  E inevitabil sa se intample. Asta daca nu il vinzi (nu stiu cine-l ia batran fiind) sau nu-l dai pe strada. A doua e cam imposibila, daca esti atasat de el prefer sa-l vezi murind decat sa-l dai pe strada.
• Marţi, 3 Martie 2009 at 14:38
  A.Faith spune:

  să vinzi animalul de casă? păi de ce l-ai mai luat? pentru mine cel puţin iese din discuţie această problemă. n-aş putea să îmi vând animalul meu. cu atât mai puţin după ce mă ataşez de el.
• Marţi, 3 Martie 2009 at 15:36
  Sadak spune:

  @ A.Faith
  Ba da, l-ai putea si vinde. Daca te muti din tara, daca te-ai saturat sa stergi rahatul dupa el, daca nu mai vrei sa il scoti dimineata la 5 afara etc. Sunt persoane care se mai si satura. Nici eu nu mi-as putea vinde motanul, dar asta nu inseamna ca nu exista oameni care ar face-o.
• Marţi, 3 Martie 2009 at 19:42
  Alexa spune:

  hai sa iti povestesc eu despre animalele mele de casa. Stiu ca voi scrie poate prea mult, dar cred ca mi-ar face bine sa ma ‘deconectez’ putin de la gandurile care imi striga in minte.
  Buuun. Pe la 9-10 ani, cand ma plimbam cu ai mei prin oras, am vazut niste catelusi mici si frumosi; erau de vanzare si imi doream din toata inima unul. Mi-au explicat ai mei ca sunt inca mica si nu voi putea sa am grija suficient de el, ca el nu va fi fericit intr-un apartament (era un caine de talie mare). Eu paream ca nu inteleg. Plangeam, eram suparata pe ei. Pentru a ma impaca, imi amintesc ca am mers cu tati la zoo center. Am vazut niste pisici acolo care…erau cam (foarte) urate :))Erau ciufulite si gri si… erau mari,iar eu voiam puiutz :D Si ce-a facut tati? Mi-a luat o mica broasca testoasa :D Incantator. Dupa vreo luna-doua mi-a luat si niste pestisori, asa ca am pus niste pietre din alea albe( nu mai stiu exact cum se numesc :D) in acvariu, ca broscuta sa aiba posibilitatea de a sta si pe uscat, nu numai in apa cu pestisorii. Faza e ca mai uitam sa le dau de mancare si.. mai dispareau din pesti ;;) In fine. Nu mai stiu exact ce si cum, dar nu am mai avut nici pesti, nici broscuta.
  Dar am avut si papagali:) Mai precis, o pereche de papagali…
  Si sa trecem la pisoi.Il am pe Vicky de mai mult de un an si tare a fost greu sa ii alegem numele. Cu vreo saptamana inainte de a-l aduce acasa am scris cu sor-mea intr-o agenda vreo 10-15 variante. Dar trecand peste asta, motanul meu a fost castrat la nivel psihologic. In primele saptamani ( vreo 3-4) eram ferm convinsi cu toii ca e..o ea. Cand colo, era un el:D Soc!!
  In rest.. e un traznit baiatu’ meu cu blana ;)). Si un rasfatat. Ii e lene sa urce singur pe calorifer, chiar daca are un scaunet pus langa si daca s-ar intinde ar fi lung cat inaltimea caloriferului; miauna si se uita la noi cu ochii lui mari sa-l urcam.
  Mda.. hai ca-i mai las si pe altii sa abereze. Salutari lui Tom..chiar daca nu ma suferea acum ceva timp… :*
• Marţi, 3 Martie 2009 at 21:08
  MariaNec spune:

  eu pe lângă foarte mulți cățeluși am avut si 2 hamsteri, Ricardo și Mariela, un cadou de la dna diriginta in clasa a 9a.Ricardo a murit prin toamna si am rămas doar cu Mariela.Este un hamster mai ciudat:Când scapă din cușcă se duce direct la fratele meu în camera cu toate ca a mea este mai aproape,mănâncă frunzele florilor pe care le întâlnește in calea ei,porecla ei este Spiderman deoarece sta tot timpul agățată de gratiile cuștii încercând sa scape, face tot felul de ciudățenii…și mai ales..când avea doar câteva luni..a făcut și niște puișori…pe care i-a mâncat..”masa in familie” diriga mi’a zis ca e ceva obișnuit dar mie mi’a fost mai greu sa mănânc in primele 2 zile de la celebra cina:|..am si un motănel cu puteri bioenergetice(jur):))si trei cățeluși: Puffy, Zgudunel si Zgudunica..ciudate nume nu:))?
• Marţi, 3 Martie 2009 at 21:15
  ihriel spune:

  Eu am o matza de 11 ani. E la ai mei, deci o vad f rar. Chiar ii duc dorul si o iubesc asa batrana si capricioasa cum e. Pentru ca si datorita varstei,pentru ca nu a facut niciodata pui si poate si datorita caracterului rasei, este cam rea (zgarie si musca fara preaviz cand ti-e lumea mai draga). Dar pana la urma, animalul se comporta si in functie de cum a fost invatat. Daca il rasfeti o sa ti se suie in cap, asta e clar. Mai ales pisicile. Pentru ca sunt niste mici profitoare carora, totusi, nu le pot rezista…
• Marţi, 3 Martie 2009 at 21:22
  Sadak spune:

  @ Alexa
  Dar stiu ca ai avut multe animale :D btw, Tom te-a placut mereu, poate mai putin decat mine, dar in fine … te-a placut si el :)) Ar fi bine sa-i schimbi numele pisoiului pisica:))

  @MariaNec
  Ce nume ciudate le-ai dat. Te-ai gandit mult la ele?

  @ ihriel
  11 ani e ceva. Al meu are 8 curand si deja cred ca e batran. Oricum, un smecher ca el n-am vazut niciodata. Pisicile sunt intr-adevar tare parsive, dar daca stii sa imbini rasfatul cu bataita, sa vezi ce cuminte e :)
• Marţi, 3 Martie 2009 at 21:29
  A.Faith spune:

  @ Sadak
  căcat pe băţ. de ce l-ai mai luat dacă nu eşti în stare să-ţi asumi nişte responsabilităţi? cum ar fi s-o dau eu acum pe Cora după tot ceea ce s-a întâmplat? anyway, e bine că suntem pe aceiaşi lungime de undă cu animalele şi niciunul n-ar renunţa la animalul său :)
• Marţi, 3 Martie 2009 at 23:55
  Alexa spune:

  Chris, nu ii schimb numele. Vicky ramane, pisica sau pisoi :D Si-asa e foarte posibil ca in curand sa fie nevoie sa treaca pe la chirurg..daca intelegi ce vreau sa zic :D
  A! Si sunt tare mandra ca am dat cel mai lung comentariu. Si tine cont ca nu ti-am zis de Cotto- motanul de la profu’ de mate (Militaru) si de cainii de la tara si numele lor ciudate date de bunicul meu :))
• Vineri, 6 Martie 2009 at 9:46
  DubluVE spune:

  Uite la ce-i trebuiau lui numele :-?… Interesant :D Îţi dai seama că batoza ta de motan e şmecheru’ casei de când ai plecat… şi s-ar putea să ai unele surprize mai ciudaţele când te vei întoarce :))

  Altă dilemă acum… Tom e ura întruchipată, pe Alexa cum de a plăcut-o :)) ? Iar dilema dilemelor…

  “Cotto- motanul de la profu’ de mate (Militaru)” <—- What the F***?!?! Nu-l credeam în stare să aibe legătură cu vreun animal.

  P.S.: ihriel, chill :)) Dacă i-ai vedea motanul, n-ai zice că poate cineva să facă şi partea cu “bătăiţa”. Adică… să fim serioşi, Ch. e dublu cât tine.
• Vineri, 6 Martie 2009 at 11:17
  Sadak spune:

  @ DubluVE
  Daca l-ai invatat de mic cu frica, nu are importanta cat de mare e acum. Tot o sa ii fie frica :)
• Vineri, 6 Martie 2009 at 13:58
  Alexa spune:

  Mihnea, ei bine, profu’ de mate chiar avea o pisica. Nu stiu daca mai are, de cand cu cel mic :D. Dar eu am avut un pisoias de la el. A! Si Tom nu ma placea. Ai dreptate ca e ura intruchipata. Chris ii lua apararea doar; era cat pe ce sa ma muste…
• Marţi, 5 Mai 2009 at 23:32
  Prieteni necuvântători. :) « Gânduri Călătoare spune:

  [...] Acum ceva timp, Sadak scria pe blogul său câte ceva despre animalele de casă. Acum e rândul meu să vă povestesc câte [...]
• Marţi, 5 Mai 2009 at 23:39
  Alexa spune:

  :D am scris si eu cate ceva despre asta. Nu in genul a ceea ce ai conceput tu, destul de trist la final, dar.. la urma urmei, trebuia sa mai pun si eu ceva pe blog :) http://haihui2.wordpress.com/2009/05/06/prieteni-necuvantatori/