Prima parte. A doua parte. A treia parte.

După ce am ajuns am cunoscut noii voluntari, am mâncat ceva și am trecut la treabă. La fel ca și la primul seminar de după ce am ajuns în Danemarca, am fost destul de ocupați dar nu s-a uitat și de relaxare. Am vorbit despre cum a fost în prima lună, ce ne place, ce nu ne place etc. Mi s-a părut totuși un seminar destul de plictisitor; nimic nou, totul parcă știam deja de la primele două. Am plecat de acolo un pic dezamagit, așteptându-mă la mai mult de la acest seminar. Cred că YFU mai are de lucrat la organizare.

Următoarea perioadă a fost ca una moartă. Deja rutina se instalase complet în viața mea de elev de schimb. Am crezut, speriat, că anul meu de schimb se va derula în continuare așa, sub această rutină. Două luni am stat cu frica asta. Mă trezeam devreme, mergeam la școală, veneam acasă, mâncam, mă relaxam un pic, ceva teme, cina, antrenament și apoi mă culcam. Două luni de zile același lucru. Începusem, sincer să fiu, să mă cam plictisesc de același lucru. Cred însă că și dacă ar fi total diferit, ar fi un pic ciudat. Aiurea să ai activități diferite zilnic. Poate-oi fi eu mai ciudat, dar dacă știu ceva știu că rutina nu-mi place. Am făcut tot posibilul să ies din ea. Mi-am mai ajutat familia prin grădină, am mai făcut una, alta prin casă, am ieșit mai des prin oraș și cam atât. Din păcate nu pot povesti foarte mult din perioada asta pentru că pur și simplu chiar nu e nimic de zic

Schimbarea mult așteptată s-a produs la sfârșitul lui noiembrie, când am avut alt seminar. Știind de data trecută că seminarul a fost plictisitor, am zis că așa va fi și acum. Am plecat plictisit, am ajuns plictisit. Dar, spre surpriza mea, nu a fost așa. A fost un weekend grozav, în care ne-am și distrat, relaxat, și care cred că mi-a schimbat anul. Am plecat de acolo tare mulțumit. Apoi a venit decembrie. Vara este preferata mea, dar îmi plac așa de mult și sărbătorile de iarnă încât și decembrie e una dintre preferatele mele. Zăpadă n-a fost, dar nu știu cât am pierdut. Nici în Ploiești nu a fost.

Petrecerile de Crăciun au început pe 5, cu cea de la școală. Pe 18 cu cea cu clasa, iar apoi și altele pe la rude. De Craciun am mai povestit și nu am de gând să repet. Așa că doar recitiți articolul de Crăciun. Sărbătorile au fost superbe, chiar dacă mi-au lipsit cei de acasă. Am simțit însă că s-au schimbat multe în bine în ultima lună, așa că am început anul nou într-o stare de fericire. În vacanță am făcut tot posibilul să dorm cât mai mult, să mă odihnesc, pentru că știam că va veni o perioadă grea în continuare. Mă trezesc întotdeauna devreme și, nu doar că vin târziu acasă, dar pe deasupra mai merg și vreo două ore cu trenul zilnic, iar pe mine trenul mă obosește. Școala a început pe 5 ianuarie, la fel ca și în România. Și am luat-o de la capăt … trezește-te la 6.10, ia trenul la 6.56, ești în Varde la 7.40, la școală la 7.50. La 8 a început prima oră, ca în fiecare zi.

Articole asemănătoare

• YFU și posibilitatea studiilor în străinătate (6)
• Scrisoare către liceeni, partea a doua (7)
• Cum e să fii elev de schimb (III) (0)
• După 12 ani de școală… (4)
• YFU participă ONG Fest (1)