Prima parte aici.

Plecarea

?i a venit ?i data mult a?teptat?. 2 august 2008, data în care trebuia s? plec spre Copenhaga. M-am trezit devreme, undeva pe la ora 8. Avionul era la ora 15.30, dar trebuia s? ne întâlnim cu cei de la funda?ia YFU la ora 1, ca s? îmi înmâneze biletele, asigurarea ?i câteva alte documente. A?a c? la ora 11.45 am plecat din fa?a blocului. De atunci mi-am zis c? orice lucru pe care-l v?d, îl v?d pentru ultima oar?. M-am uitat la bloc, la sta?ia de autobuz de vis-a-vis de unde luam mereu traseul 1 spre ?coal?, la statuia lui Mihai, la Omnia, la Po?t?, la liceul meu ?i la Gara de Sud. Cam asta a fost tot. Am ie?it din Ploie?ti, ne aflam deja în Barier? spre Ploie?ti-Bucure?ti. Drumul a fost scurt, poate cel mai scurt drum pân? în Capital? pe care l-am f?cut vreodat?. Am ajuns la aeroport la 12.50, ?i i-am a?teptat pe cei de la funda?ie pân? la 13.30. Am aflat c? ne c?utam degeaba, noi fiind la câ?iva pa?i distan??. Biletul ?i toate documentele necesare, ?i sfaturile de drum mi-au fost date de c?tre domnul despre care v-am povestit în prima parte, cel de la telefon. Fiind singurul care am plecat în Danemarca, am fost ?i singur pe aeroport, neplecând cu nimeni altcineva din funda?ie. Am trecut cu greu de check-in, cele dou? bagaje având 40 de kg. dintr-un total permis de 27. Dar peste asta trecem.

Am încercat pur ?i simplu s? trec peste momentul greu ?tiind c? de plecat plec oricum. Era unul dintre ultimele momente înainte de a pleca. Cale de întoarcere nu mai era, a?a c? mi-am îmbr??i?at p?rin?ii ?i bunica ?i am plecat spre avion, considerând c? e mai bine s? dispar cât mai repede. Mama mi-a promis c? nu va plânge. Voiam m?car s? cred c? se va ?ine de promisiune. Am plecat înso?it de un tip de la aeroport. La verificarea bagajului de mân? am avut mici probleme din cauza unui mic cadou primit de la prietenii mei. Erau 4 poze într-o ram? de metal, poze ce ?i acum le am lâng? mine. Am trecut ?i de asta, mi-am închis bagajul de mân? ?i m-am uitat în spate. Era ultima dat? când îi vedeam. ?i n-a fost u?or. Le-am f?cut cu mâna încercând s? par sigur pe mine ?i s? nu le dau emo?ii. Dar pe cine voiam s? mint ? To?i ?tiam cât de greu va fi. Am a?teptat apoi ca pasagerii avionului Scandinavian Air s? se îmbarce. De emo?ii probabil, am uitat s?- mi declar laptopul.

Era îns? prea târziu. Am ajuns în avion ?i dup? vreo 30 de minute am decolat. Am v?zut de sus Bucure?tiul, dup? care din lips? de altceva de f? cut, m-am culcat.

Pe p?mânt danez.

M-am trezit cu 10 minute înainte sa ateriz?m. ?i acum ?in minte primul lucru pe care l-am v?zut pe p?mânt danez: mori de vânt. Am aterizat în Copenhaga de unde am fost preluat direct de c?tre un membru al YFU DK.

Împreun? cu dou? tipe din Moldova ?i cu un b?iat din Belgia am luat trenul c?tre Odense, de unde urma s? fim ridica?i de c?tre voluntarii YFU ?i s? ne caz?m la Rågelund Efterskole, unde aveam s? ne petrecem o s?pt?mân?, la Seminarul de Orientare. Seara a fost relaxant?. Era 2 august iar Seminarul începea oficial pe 4, luni. Unii au venit mai devreme, al?ii mai târziu, al?ii deloc (georgieni ?i ucrainieni cu probleme cu viza). Eu am fost printre primii ajun?i, a?a c? am avut duminica la dispozi?ie pentru odihn

? dup? o sâmb?t? agitat?. Am scris acas? c? am ajuns bine, am mâncat, c? nu o mai f?cusem de diminea?a ?i apoi m-am culcat. Eram prea obosit. În diminea?a urm?toare s-a dat trezirea la ora 9 dac? nu m? în?el, dar asta pentru c? oficial programul nu începuse. Ziua aia a fost de relaxare, am jucat ni?te jocule?e de copii mici ?i cam atât. S? nu uit de faptul c? am mâncat mult. De obicei când sunt seminare YFU se m?nânc? pân? la refuz.

Luni a început oficial s?pt?mâna cu toat? lumea. 38 de elevi de schimb dac? nu m? în?el. Cu un program bine stabilit, p?nâ ?i la ordinea de sp?lat vasele la buc?t?rie, cu ni?te voluntari cu chef de munc? ?i cu multe de înv??at am început în for?? prin ni?te jocuri care ne-au ajutat s? ne cunoa?tem mai bine. Scopul s?pt?mânii nu era s? ne plictiseasc?, ci s? ne ajute s? ne acomod?m. S-a mâncat doar mâncare danez?, s-au b?gat pr?jituri pân? la dureri de burt?, s-a pierdut ?i timpul, dar s-a ?i muncit. Zilnic înv??am vreo 2 ore danez?, lucrurile de baz?, având în vedere c? doar unul dintre cei 38 ?tia un pic de danez?. ?i nu, nu eram eu acela. Pe lâng? asta au fost ?i jocuri cu teme sau activit??i în grup, toate ducând la câteva concluzii bine de ?tiut. Serile au fost în general libere, cu discu?ii la masa de sear? exact ca în familiile unde urma s? plec?m. Masa de sear? este unul dintre cele mai importante lucruri f?cute într-o familie de danezi. To?i se strâng ?i discut? despre cum a fost ziua, ce am mâncat, ce facem mâine, când ie?im de la ?coal?, când venim acas? etc. Serile au fost deci mai libere, încercând s? ne creeze un reflex din ceea ce urma s? fie cina în familiile gazd?.

S?pt?mâna a trecut extrem de repede. Cam de miercuri ni s-a spus c? trebuie s? preg?tim o mic? prezentare a noastr?. Numele, de unde venim, câ?i ani avem, numele familiei gazd? etc. Totul pentru ziua de sâmb?t?, 9 august 2008, zi în care toate familiile gazd? urmau s? se adune la Rågelund Efterskole pentru a ridica elevii de schimb. ?tiu c? am înv??at-o în vreo 2 ore ?i dac? m? întrebi ?i acum la 5 noaptea, tot o mai ?tiu. Vineri seara am fost trimi?i la culcare târziu, pentru c? am avut un mic party. Asta dup? ce 5 zile te treze?ti la 6.45 nu e u?or. În noaptea aia am dormit pe la vreo 4. La 7 a fost trezirea. Micul dejun rapid, iar apoi aranjarea s?lii pentru venirea p?rin?ilor. Totul s-a ?inut în sala de sport, cam cât Olimpia din Ploie?ti, unde dup? ce m-am s?turat de c?rat scaune mi-am luat un amic din Tailanda, l-am b?gat în poarta, am g?sit o minge de handball ?i l-am bombardat pân? când mi s-a spus c? mai e nevoie ?i de ajutorul meu pentru c? suntem în întârziere. Era ora 13 ?i p?rin?ii începeau s? soseasc?. Toat? lumea avea emo?ii. E normal, o s? locuie?ti cu ei un an întreg, ve?i împ?r?i acela?i acoperi?, acelea?i bucurii ?i sup?r?ri ?i mai presus de toate, vor încerca pe cât posibil s? fie un bun înlocuitor pentru familia de acas?. Iat? c? primii p?rin?i ajunseser? deja ?i începuser? s?-?i cunoasc? elevii de schimb. Agita?ie mare. Nimeni nu putea sta pe loc. Doar o dat? pe an se întâmpla asta în YFU, nu ? Ei bine, atunci când se întâmpla, ei vor s? fie perfect. St?team cu ochii pe ceas ca pe butelie. ?i în final se face 13.25 :).

Stai calm, vine ?i partea a treia. Curând :)