Îl avem c u

to?ii. C

hit c? ne place sau nu ?coala, to?i am avut la un moment dat sau avem înc? un profesor preferat. Este cel care de-a lungul orelor predate ne-a influen?at mult mai mult decât ceilal?i. În mod pozitiv sau negativ, ?ti?i vorba aia: Zi-mi cu cine te împrietene?ti, ca s?-?i zic cine e?ti. Fiecare î?i alege propriu model în via?? ?i de multe ori vedem aceste modele la profesorii cu care trecem prin toate stadiile copil?riei: ?coala primar?, gimnaziu sau liceu. Poate facultate mai departe, îns? la facultate deja nu mai ai modele (sau mai ai?) încercând ca tu s? fii propriu t?u model. Cel pu?in a?a gândesc eu.

Eu mi-am descoperit profesorul preferat mai târziu decât a ap?rut. Nu mi-am dat seama mul?i ani ce om am în fa??, la catedr?. Prin faptul ca mi-a pus primul meu 4 din to?i anii mei de ?coala (mai mult sau mai pu?in meritat), am crezut ca nu o voi pl?cea niciodat?. ?i am crezut a?a înc? 2 ani, pân? când a venit anul final de gimnaziu, atât de înfrico??toarea clas? a 8-a. Atunci când toat? lumea din jurul t?u punea presiune pe tine, s? înve?i, s? înve?i, ?i dup? asta, mai las? mam? calculatorul, înva?? !, era totu?i cineva care ?tia s? te ?i încurajeze. Era profesoara de fizic?, cea a c?rei materii te face s? înnebune?ti. „…cei mai mul?i profesori de fizic? au cel pu?in o tr?s?tur? dominant?, care îi ajut? în mod sigur s? fie ?inu?i minte: fie glumele f?r? sare ?i piper, fie timbrul vocal care-?i molesteaz? timpanul, fie notele care-?i înnebunesc p?rin?ii. Sunt, pe de alt? parte, aceia care ?tiu s? se fac? pl?cu?i, de?i materia las? de dorit. Cert este c?, la prima reuniune de liceu, cel pu?in 8 oameni din clas? vor pune una din întrebarile: “ce-o mai face profu’ de fizic?? Tot a?a –inlocui?i cu ce se potrive?te– o mai fi?”. Acesta e modul în care, pe blogul lui, fostul meu coleg de banc? face o mic? prezentare general? a majorit??ii profesorilor de fizic?. Printre ace?tia se afl? ?i cel pe care eu l-am ales ca model. Clasa a 8-a m-a determinat în concluzie s? o aleg ca profesor preferat, fie c? ?tiam c? e posibil s? nu îmi mai predea peste câteva luni. Am ales s? merg pe linia de uman, nefiind niciodat? bun la matematic? sau biologie. Cu chimia m-am în?eles mai bine în primii 3 ani, când, la fel ca la fizic? am avut un profesor excelent. Diferen?a a f?cut-o faptul c?, fie ea ?i filier? uman?, fizic? tot am f?cut ?i în continuare. Cu cine? Cu acela?i profesor pe care speram s?-l v?d la catedr? în prima or? de fizic?. Dup? cum am spus, nu am fost un geniu la matematic?. La fizic? îns? am aproape numai medii de 10 în liceu, asta în condi?iile în care la materii ca latin?, român? sau istorie aveam 8 sau 9.

De ce? E o întrebare mai mult retoric?. Un profesor te poate face s?-?i plac? materia lui. Pur ?i simplu î?i intr? în subcon?tient. Te treze?ti la final de an cu cea mai mare medie la materia la care nu credeai ca esti bun, ?i te întrebi … cum a?a? A trecut un an f?r? s?-mi dau seama c? de fapt îmi place fizica? Sau m-a anesteziat cumva profesoara, ajutându-m? în ultima zi de ?coal? s? m? trezesc ca dupa un somn foarte lung, dup? care nu sim?i oboseala pe care ai acumulat-o zilele trecute ? Indiferent care este dintre astea, profesorul t? u preferat te face s

? vii la ora lui cu pl?cere, ?i s? pleci satisf?cut, c? ai mai înv??at ceva. Chit c? e o lege f?cuta de un anume Newton, fie cine e ?tefan Procopiu, fie c? e doar o lec?ie de via??, la ora profesorului preferat nu vezi nimic negativ. Dac? vine profesorul de mate ?i face o tâmpenie în clas?, îl vei acuza c? e un dobitoc, m?gar, cretin etc. Dar dac? profesorul t?u favorit o va face, vei spune cu siguran??: A f?cut-o cu un sens, c? doar nu e prost. Este ceea ce mi s-a întâmplat de multe ori, fiind nevoit s?-mi ap?r profesorul preferat în fa?a colegilor, a?a cum un p?rinte î?i ap?r? copilul. Nu pentru c? avea nevoie de popularitate. Tocmai, profesorul nu trebuie s? fie popular pentru c? altfel elevul îl ia de fraier. Ci pentru c? a?a am sim?it, c? toate ac?iunile dumneaei au avut un rost, un motiv bine întemeiat. ?i nu a fost m?car o situa?ie în care s? nu îmi dovedeasc? acest lucru. Culmea, f?r? sau cu mine, la începutul acestui an ?colar, la prima intrare a ei in fosta mea clas?, a fost frenetic aplaudat? de c?tre colegi … pentru c? a?a au sim?it. Pentru c? este o femeie extraordinar?, cu un caracter demn de luat in seam?.

Nu pot uita nici acum discursurile de care când se apuca, nu se mai oprea pân? nu se suna. Nu se ie?ea din clas? f?r? s? fie aplaudat?. Adic? nu o l?sam noi s? ias?. Cum vedeam c

? se îndreapt? spre u??, începeam. M? gândesc ce era atunci în sufletul ei, ?i cu cât? satisfac?ie se întorcea la GE urm?toarea or?. ?i chiar dac? nu eram cea mai bun? clas? la fizic?, mai ales c? eram filologie, a b?gat la fizic? în noi cum sunt sigur c? facea ?i la o clas? de real. Pentru ca profesionalismul se numeste profesionalism indiferent de locul în care este exprimat.

În mod normal, atunci când ai un profesor preferat ?ii s? îi ar??i asta. Eu am încercat s? o ascund, pentru c? a?a am crezut c? este mai bine. S-a dovedit a fi fericit? atunci când a aflat, asta fiind dup? ce colaborarea noastr? profesor – elev s-a terminat, eu plecând în anul de schimb. Indiferent dac? voi mai avea vreodat? ocazia s? îi fiu elev sau nu, cu siguran?? ca va fi printre pu?inii (daca nu chiar singurul) profesor care la final de liceu va primi de la mine flori. E un gest frumos, dar nu sunt de acord c? trebuie s? dai la to?i. Dai doar la cine consideri c? ?i-a fost PROFESOR, nu doar un anume la catedr?. Iar eu am avut numai unul. Nu dau nume, pentru c? repet, nu are nevoie de popularitate.

Unii ?ti?i cine este, al?ii b?nui?i … dar mai mult sau mai pu?in to?i îl ave?i :).