10. Cu asta încep. Cu nota pe care o dau primelor 2 luni în Danemarca, ce se împlinesc pe 2 octombrie 2008. Totul e bine, la ?coal?, acas?, cu prietenii, la clubul de handball … oriunde. Toat? lumea se în?elege bine cu toat? lumea aici ?i asta cred ca e una dintre cele mai importante p?r?i ale societ??ii daneze. Nimeni nu e mai presus decât nimeni, este o lege nescris? a danezilor. ?i se respect?, chiar a?a nescris? cum e.

N-oi tr?i eu în Copenhaga, ba chiar departe de Odense si Århus, dar parc? te sim?i bine când î?i la?i bicicleta lâng? o gar?, noaptea, ?i o g?se?ti acolo peste 4-5 ore cand revii de unde ai fost plecat. Nu-s mare statician, dar cu to?ii ?tim ce s-ar fi întâmplat daca o l?sam nelegat? într-o gar? din România. În 4-5 ore pân? reveneam, nu numai ca o „împrumuta” cineva, dar cred c? trecea ?i prin alte 2-3 mâini înainte de a fi vândut?, eventual ?i vopsit?.

Libertatea de care poporul danez are parte este incredibil?. Dac? cei care au intrat deja în câmpul muncii au 6 s?pt?mâni de concediu anual (dublu fa?? de România), cei mici au parte de mult? libertate la ?coal?. Libertate coroborat? îns? cu responsabilitate. Este alt? regul? nescris? a ??rii: Freedom under responsabilities. ?i este uimitor cum de nimeni nu simte nevoia s? ias? în eviden?? cu ceva r?u, ca la noi. S? fii ?mecher în ?colile din România înseam? s? fii bazat. S? ai bani. S? fii sex-simbol. Aici s? fii respectat, nu ?mecher (a se vedea c? e o diferen??) trebuie s? stai în banca ta ?i s? nu fii m?gar. Poate poate s

? fii component al vreunei echi

pe a ?colii, ca î n filmele america

ne, dar dac? e?ti cretin nu ?tiu cât de mult te ajut?. Colegii dau mereu o mân? de ajutor atunci când cineva are nevoie de ea. N-au uniforme, ?i totu?i au un sim? estetic impecabil. Indecen?a nu exist?. N-am v?zut vreun fund, un decolteu prea adânc sau vreun spate gol. ?i nu îi verific? nimeni. Pur ?i simplu elevii beneficiaz? de toat? încrederea profesorilor ?i a celor din jur.

Clubul unde evoluez acum e foarte OK, chiar dac? momentan joc în a doua echip?, curând cred c? voi juca în prima. Din câte am în?eles, ca s? ajungi în prima echip?, trebuie s? confirmi la a doua. ?i s? ne gândim c? e un club de liga a treia din Danemarca, nu ca marele Uztel unde cic? am jucat ?i eu. M? simt o parte din echip? aici, ceilal?i m-au asimilat foarte OK ?i le place faptul c? muncesc. Mentalitatea e foarte diferit? aici. Nimeni nu vine cu mingea de acas?. Clubul de?ine zeci de mingii, pe care le ?ine în dulap în sala unde ne antren?m, care chiar, uitasem, e aproape la fel de mare ca Olimpia din Ploie?ti, doar c? nu are tribune. Diferen?a e c? ?sta e un or??el (?) de 1500-2000 de persoane, adica de 200 de ori mai mic decât ora?ul meu natal. S? nu mai vorbim de echipamente.

Num?r în spate, în fa??, sponsori … ca o echip? de Liga Campionilor. La fel ?i cu ?orturile, c? doar nu vii de acas? cu ale tale. Îmbr?cat de jos pân? sus într-un echipament de echip? mare m? simt parc? mai juc?tor decât m-am sim?it vreodat?. Rela?ia dintre juc?tori ?i antrenori este excelent?. Vorbesc foarte mult despre diferite subiecte, la începutul ?i la sf?r?itul antrenamentului, ?i la fel ?i în pauzele de 1-2 minute din timpul antrenamentului. Cum po?i s? te sim?i într-o astfel de echip?, în condi?iile în care în România antrenorul nici m?car nu ?tia unde înv???m sau în ce an suntem n?scu?i ?

M? simt excelent aici. Nu e vorba de r?mas sau de plecat înapoi acas?, e vorba de faptul c? într-o societate ca asta oricine ?i-ar g?si locul. ?i cred c? mul?i ar fi ferici?i s? aib? ocazia de a tr?i aici, fie ? i pentru un an.

Sunt primul elev de schimb român care a plecat în Danemarca, dar pentru binele multora, sper s? nu fiu ?i ultimul. Când m? voi întoarce o s? încurajez pe mul?i s? plece, pentru ca nu numai c? e bine pentru ei, dar poate vin cu o schimbare de mentalitate ?i comportament înapoi în ?ar?. Poate noi, viitoarea genera?ie, între care ?i elevii de schimb, o s? reu?im cât de pu?in s? ajut?m la formarea României pe care cu to?ii ne-o dorim.