ndent:35.4pt;”>Este unul dintre cele mai pu?in dure r?zboaie existente vreodat?, îns? cel care poate avea pe viitor efecte mai tragice decât cele în urma b?t?liilor purtate pe fronturile de lupt?. Îl cunoa?tem cu to?ii. Este r?zboiul dintre calculator ?i carte. De ce s? citesc cartea când pot sa m? uit la film, nu ? ?i … de ce s? citesc acum, la 14-15 ani dac? nu am f?cut-o la 6, când m-a pus tata prima dat

? ? Nu mai bine îi rog pe p?rin?i s? î mi ia un laptop nou, ca s

? pot rula pe el cele mai noi jocuri ap?rute? ?i pe ?sta îl ?ti?i cu to?ii. E copilul din ziua de ast?zi …

Cartea. Este acel lucru de dimensiuni mici sau medii, în form? paralelipipedic?, cu copert? pe care e scris un autor ?i un titlu. De ce o prezint? Pentru c? sunt copii în ziua de azi, mul?i la num?r din p?cate, care nu au avut niciodat? în mân? o carte de citit. Cartea este acel lucru care te poate face s? în?elegi lumea mai bine decât te pot face profesorii s

? o în?elegi. Cartea te face s

? ajungi în lumea imaginar? cât ai clipi. Mul?i chiar nu ?tiu ce este aia carte, ?i nu m? refer acum la sensul fizic al cuvântului.

Calculatorul. Este acel lucru, f?r? de care lumea nu era a?a cum este ast?zi. Ne-a ajutat mult, ne-a creat locuri de munc?, baze de date, sisteme de securitate, programe de lucru etc. Ajut? b?ncile, firmele, companiile multi-na?ionale. Asta este partea bun? a lor. Calculator este, în acela?i timp, ?i un mecanism pe care copii î?i pierd majoritatea timpului lor liber. Cu ajutorul internetului un copil poate face atât de multe lucruri, cum un soldat nu poate face cu toat? artileria pe care o are la îndemân? pe frontul de lupt?. De aceea r?zboi. Un r?zboi considerat de mul?i conflictul dintre genera?ii.

Profesorii de la ?coal? spun des: „Sunte?i ni?te dobitoci, care sta?i toat? ziua cu ochii în handramaua aia ?i nu face?i nimic !”. Domnule profesor, o genera?ie „ratat?” v? transmite c? acea handrama se nume?te calculator. ?i v? mai transmite c? doar pentru c? nu a?i avut-o la vremea dumneavoastr?, nu înseamn? c? noi suntem cei dobitoci. Nu vreau s? se în?eleag? c? pledez pentru calculator toat? ziua. Dimpotriv?. Eu sunt adeptul c?r?ii, dar sunt profund jignit de aceste lucruri spuse de profesori la adresa genera?iei noastre. Pun pariu c? dac? în 1980 ar fi fost aceste posibilit??i, nimeni nu le-ar fi dat la o parte, sub pretextul c? ne place s? citim. Suntem o genera?ie de rata?i ?i dobitoci pentru c? … urm?m cursul dezvolt?rii acestei lumi, ?i pentru c? ne-am n?scut cu vreo 45 de ani mai târziu decât voiau unii. Din punctul de vedere al multora, ar trebui înc? s? muncim pe ogoare de la 14 ani, s? purt?m la ?coal? uniforme ?i num?rul matricol pe bra?, s? nu ne spunem p?rerea etc.

Eu sunt un fan al seriei „Na?ul”, care are trei etape: cartea, filmele, jocul. Eu îns? le-am parcurs în ordine invers cronologic?, jucând prima dat? jocul, vizionând apoi filmele, pentru ca în final s? citesc ?i cartea. Dac? ?tii cum s? iei toate aceste posibilit??i ?i s? le folose?ti în avantajul t?u atunci la final, satisfac?ia va fi mult mai mare decât dac? ai vedea doar filmul, sau ai citi doar cartea. Am citit mult în cei 17 ani de via??, dar nu pot spune c? exist? vreo carte care s?-mi fi pl?cut mai mult sau a c?rei ac?iune s? o fi ?inut minte mai bine ca în „Na?ul” lui Mario Puzo. Când citeam cartea, deja ?tiam personajele, ac?iunea, gradele de rudenie etc. Am citit cartea mai mult din pl?cere decât din dorin?a de a afla ceva nou. Am reu?it s? îmbin trei lucruri, din genera?ii diferite. Cartea a fost scris? în 1969, filmele ap?rute în 1972, 1974 ?i 1990 iar jocul în 2007. Iat? a?a, am acumulat informatii dintr-un interval de 38 de ani ?i am împ?cat ?i genera?iile. ?i cu ajutorul c?r?ii, si al filmelor, ?i al jocului.

Îmbinarea acestor lucruri poate fi benefic? pentru cel care o face, mai ales c? cititul nu mai este în ultima vreme, a?a de popular. Poate c? v?zând filmele, jucând jocul, pe unii îi tenteaz? s? vad? de unde a pornit toat? chestia asta: de la carte. ?i poate o vor citi. Nu este o certitudine, îns? merit? încercat.

Sunt de p?rere c? p?rin?ii trebuie s? le bage în sânge copiilor cititul de mici. F?r? explica?ii. Copiii î?i vor da seama singuri ulterior la ce e bun, sau cel pu?in unii dintre ei. Cunosc persoane care spun, nu-mi place s? citesc, dar n-au pus mâna în via?a lor pe altceva decât pe Scufi?a Ro?ie. P?rin?ii trebuie s? le explice de mici copiilor ce înseamn? cititul, pentru c? mul?i chiar nu ?tiu la ce folose?te. Ca s? dau un exemplu, mi-am întrebat 5 prieteni ce le exprim? lor cuvântul „carte”. R?spunsurile, date de persoane cu vârste între 16 ?i 24 de ani, au fost mai mult sau mai pu?in surprinz?toare ?i mai mult sau mai pu?in exacte:

Persoana 1: cunoa?tere / comunicarea cu lumea imaginar?.

Persoana 2: a?tept ecranizarea ?i v?d filmul.

Persoana 3: totalitatea informa?iilor provenite din mai multe domenii, prin intermediul c?rora po?i reu?i în via??.

Persoana 4: citirea unor anumite c?r?i reprezint? relaxare, altele fiind importante surse de îmbog??ire a culturii generale.

Persoana 5: principiul de baz? al omenirii.

Pentru început am remarcat c? 2 dintre cele 5 persoane nu au în?eles ce le-am întrebat. Una a în?eles cuvântul carte ca pe totalitatea cuno?tin?elor, în timp ce alta nu a r?spuns exact la întrebare, ?i anume persoana 4. Întrebarea mea a fost ce le exprim? cuvântul carte, nu ce înseamn? s? cite?ti o carte. Trecând peste asta, prima ?i ultima persoan? cred c? au r?spuns destul de bine ?i conform a?tept?rilor mele, în timp ce persoana 2 este una dintre multele persoane care prefer? filmul în loc s? citeasc? romanul, fiind adeptul maximei Filmul bate cartea, derivat? din bine-cunoscuta Via?a bate filmul. În concluzie am demonstrat c? sunt persoane care nu pot exprima ce înseamn? pentru ei o carte, mai ales c? unele dintre ele au avut nevoie 5-6 minute de gândire.

Cartea nu poate fi un lucru r?u atât timp cât toat? lumea o laud? ?i o recomand?. Doar c? uneori pur ?i simplu nimere?ti o carte care nu î?i place. ?i e normal s? nu î?i plac? absolut orice carte, fiec?ruia îi surâd anumite genuri.

?i ca s? revin, pentru ultima oar?, la duelul carte-film, a? vrea s? m? adresez tuturor celor care cred c? filmul î?i poate furniza la fel de multe informa?ii cum î?i poate furniza cartea dup? care a fost scris scenariul. ?i v? dau acela?i exemplu: „Na?ul” lui Mario Puzo. Pentru cine a v?zut primul film din cele trei, personajul Johnny Fontane nu este necunoscut. A venit în ziua nun?ii lui Connie la Don Corleone s?-i cear? o favoare. În film, favoarea se lega de rolul de actor pe care voia s?-l primeasc? în filmul lui Woltz. În carte, dup? ce i-a f?cut aceast? favoare, Don i-a garantat viitorul acestuia introducându-l ?i în industria filmului, ca regizor. O astfel de informa?ie nu apare în film, dar în carte apare. Sau înc? un exemplu: cine a v?zut filmul poate c? nu a în?eles de ce Woltz nu a reac?ionat brutal fa?? de Don Corleone când a g?sit capul retezat al calului în patul s?u, dar cine a citit cartea, cu siguran?? în?elege. Indiferent de cât de lung e filmul, nu î?i poate prezenta la fel de multe informa?ii ca ?i cartea.

Nu ?tiu dac? exist?, ?i probabil c? dac? exist? sunt foarte pu?ine, c?r?i care au fost f?cute dup? filme. Pentru c? o carte scris? dup? un film ar fi în totalitate la fel ca acesta ?i probabil tot nu ar dep??i 100 de pagini. Pe când filmelor regizate dup? c?r?i le lipsesc multe informa?ii care pot fi aflate decât dac? iei romanul în mân? ?i-l cite?ti.

Cartea a ap?rut prima, înaintea jocului pe calculator sau a filmului. Dup? carte au fost educate genera?ii întregi din care au ie?it oameni de ?tiin?? sau politicieni de vaz? ai statelor. Nimeni nu educa în 1750 dup? filmele de la televizor, pentru c? acesta nu exista atunci. Dac? zeci de genera?ii au putut s? se ajute de c?r?i pentru a se dezvolta, atunci nici acum nu e prea târziu ca ele s? fie folosite în acela?i scop, nu doar ca s? fie puse pe foc. Nimeni nu spune c? influen?a calculatorului nu este bun?, pentru c? dac? ne gândim bine, viitorul îndep?rtat st? doar în tehnic?. Au început s? se inventeze deja robo?i care fac mâncare sau care îi ?in animalului preferat de urât atunci când st?pânul lipse?te de acas?. Fie c? vrem sau nu, ?sta e viitorul, deci s? fii un pic educat în tehnic? nu stric?. Totul este doar c? nu trebuie s? exager?m. Copiii nu trebuie s?-?i piard? toat? ziua pe calculator pentru a se juca. Ar putea s?-l foloseasc? pentru a înv??a ceva de la el dac? tot îl au la dispozi?ie.

R?zboiul dintre genera?ii a?a cum l-a numit presa trebuie s

? înceteze pentru c? nu face nimic altceva decât s? stârneasc? cele dou? p?r?i una împotriva celeilalte. Amândou? p?r?ile trebuie s? lase de la ele.

Cei mai în vârst? trebuie s? în?eleag? ca lumea a?a trebuie s? se dezvolte. Trebuie s? în?eleag? c? tehnica face ca informa?ia s? se transmit? dintr-un col? al Planetei în cel?lalt mai repede decât î?i pot urni ei din loc Dacia 1300 produc?ie 1980. Trebuie s? accepte aceste lucruri pentru c? ei nu pot fi mereu Gic? Contra. Lumea se va dezvolta tot a?a indiferent c? vor ei sau nu.

Iar pentru cei tineri … nu poate exista decât un singur sfat. ?i acela este s? pun? mâna pe carte, pentru c?, dup? cum spuneau 2 versuri inteligente, „trebuie s? înve?i copile, altfel ri?ti s? fie câinele t?u mai de?tept ca tine !”